|
|
7.Revenirea in paradis
-Hei! Yoyi, imi pare rau ca te deranjez, dar trebuie sa vorbesc cu Luke. Este acolo?
-Ti-l dau imediat la telefon. Vreau sa-ti spun ca destinatia este grozava! Este un vis suprem, o vila inconjurata de palmieri pe o plaja privata dintr-o insula caraibiana. Ce-mi pot dori mai mult? Va fi cea mai frumoasa vacanta, linistita si plina de soare.
M-am cufundat si mai mult in uriasul scaun de birou, zambind la auzul fericirii ce reiesea din fiecare cuvant rostit de Yoyi. Eu am fost cea care a propus insula St. Maarten si se pare ca am fost foarte inspirata cand am facut-o.
-Ma bucur ca va place.
-Este un mic rai aici. Iti multumesc pentru tot. Cathleen , stiu ca este mult prea devreme, dar vreau sa te intreb ceva.
Yoyi ezita, iar curiozitatea mea a devenit imediat aproape palpabila.
-Spune.
Am indemnat-o eu nerabdatoare. Urasc suspansul cand nu este provocat de mine altor persoane.
-Vroiam sa te intreb, daca vrei sa ne botezi tu copilul?
Am tras adanc aer in piept si am sarit de pe scaun fericita.
-Glumesti? As fi onorata sa fiu cea care va boteaza copilul.
Yoyi a ras fericita.
-A venit Luke. Multumesc mult.
Pana sa spun si eu ceva , vocea entuziasta a lui Luke imi rasuna in ureche. Odata cu vocea sa, vechea tensiune isi facu din nou aparitia. M-am reasezat pe scaun jucandu-ma absenta cu firul telefonului in timp ca ma gandeam la o modalitate de a aborda subiectul ce ma nelinistea.
-M-am intalnit cu Jun, imediat ce ati plecat de la petrecere.
Am zis scurt, trecand direct in mijlocul problemei.
-Mi-am imaginat ca va veti intalni.
-Mi-a zis sa parasesc Japonia. Ieri ar fi trebuit sa plec.
Acesta ofta. Gest ce nu ma ajuta deloc.
-Ar trebui sa plec?
Am intrebat in soapta, atat de incet incat m-am temut ca nu m-a auzit, insa acesta replica inainte sa repet intrebarea.
-E furios. Stiam ca asa va fi. La doua zile dupa brusca ta plecare a venit la noi radiind de fericire. Anulase logodna, starnind astfel mania mamei sale care ii luase masina si-i blocase toate cartile de credit. Cand i-am zis ca ai plecat i-a picat cerul in cap. A doua zi era in coma la spital din cauza unui grav accident cu motorul. A stat in coma aproape doua saptamani.
Am simtit ca ma sufoc. " Din cauza ta am pierdut aproape totul" spusese el. Din cauza mea aproape si-a pierdut viata.
-Unde il gasesc?
-Are un apartament in centrul orasului.
Mi-am notat adresa dupa care am inchis telefonul. Am luat masina lui Luke si am plecat. Ghidata de GPS, dupa numeroase opriri si porniri , am ajuns la destinatie. La o cladire impozanta, ce intimida prin statura sa. Portarul ma anunta insa ca Jun parasise cladirea cu cateva minute inainte sa sosesc eu. Portarul m-a indrumat spre o sala de asteptare , in care se afla o canapea tapitata cu catifea rosie si o masuta cu o vaza rosie , plina cu crini albi. Am hotarat sa-l astept in aceasta incapere. Fara niciun plan in minte, fara niciun discurs inteligent prin care sa-l conving ca-mi pare rau, am decis sa-l astept.
Dupa cateva ore, timp in care cerul trecuse de la un albastru deschis, presarat pe alocuri cu nori albi, la violet, am auzit portarul adresandu-i-se cuiva. Mi-am dat seama ca vorbea cu Jun deoarece eram singura persoana de acolo care astepta pe cineva.
Nu am reusit sa inteleg prea mult din conversatia celor doi, insa inima a inceput sa-mi bata nebuneste cand am realizat ca se indreapta spre locul in care-l astept. Dupa cateva secunde intra si Jun care ramase pironit langa usa privindu-ma.
-Ce cauti aici?
Tonul ii e acuzator. Chiar nu are de gand sa-mi faca viata mai usoara?M-am uitat urat la el si mi-am muscat limba ca sa nu ma comport asemeni unui copil de gradinita si sa ii arat limba.
-Nu respect ordinele , Jun. Ar fi cazul sa incepi cu niste scuze.
I-am zis eu perfect calma aratandu-i taietura de pe mana. Se incrunta, dupa care pasi spre mine si-mi lua mana in mana sa. M-a socat cand mi-a ridicat mana la buze si mi-a sarutat taietura ce e aproape vindecata.
-Imi pare rau. Nu am vrut sa te ranesc.
Din toate lucrurile din lume, nu ma asteptam sa-mi ceara scuze . Eu doar doream sa par demna, insa puteam baga mana in foc ca el nu isi va cere scuze. Si totusi…si-a cerut scuze.
-Dar nu pentru asta am venit.
-Dar?
-Am vorbit cu Luke azi.
-Am exagerat, stiu. Nu am niciun drept sa-ti cer sa pleci.
-Nu asta vroiam sa spun.
Isi trecu nervos o mana prin par si se aseza pe canapea. M-am asezat langa el , dar m-am departat putin in momentul in care ma privi.
-Mi-a povestit de accident. Eu...Eu nu am stiut.
-Nu am murit dupa cum observi.
Se ridica brusc, lasandu-ma ca o statuie. Dupa ce ca am venit sa-i spun cat de rau imi pare, el este atat de insensibil! M-am ridicat si dupa ce am mormait un " stiam eu ca nu trebuie sa vin" am iesit grabita din cladirea in care-l asteptasem jumatate de zi!
-Ce vrea sa insemne asta?
Tipa el la mine prinzandu-ma de un brat si intorcandu-ma cu fata spre el.
-Inseamna ca plec acasa.
-Stii bine ca nu la asta ma refer!
-Esti un ticalos!
-Mi s-a mai spus.
Acesta ma analiza atent. Am zarit o mica cicatrice in dreptul tamplei pe care cu un an in urma cu siguranta nu o avea. Sa fie de la accident? Cu siguranta.
-Ma iubesti?
-Da.
Zambi fermecator si ma stranse in brate. Sunt o enigma si pentru mine. De ce nu am negat? Da, am vrut sa ma fac de ras, sa par o tipa obsedata de el si dupa atata timp in care nu l-am vazut.
-Stiam eu!
-Trebuie sa plec. Maine plec in New York.
Acesta se uita brusc nedumerit la mine.
-Glumesti,nu?
Fiecare celula din corpul meu vroia sa spuna "da", insa am decis sa fac opusul.
-Nu.
-Si de ce ai venit la mine? Ai vrut sa vezi cum reactionez? Sa vezi cum imi dai sperante pe care apoi le spulberi?
-Nu.Am vrut sa-ti spun ca-mi pare rau pentru acel accident si imi pare de asemenea rau ca am plecat fara sa te anunt. Poate daca as fi stiut ca aveai sa rupi logodna lucrurile ar fi stat altfel, dar nu am stiut. Nu pot da timpul inapoi. Acum te-am anuntat ca plec. Nu am vrut sa plec iar fara sa anunt.
-Atunci nu-ti pot dori decat drum bun.
Se intoarse si pleca. Am simtit cum ma rup in bucatele insa cand m-am privit eram intacta. Intactas si totusi distrusa. De ce nu mi-a zis sa raman? De ce nu a insistat ?
-Jun?
El s-a intors si ma privit trist. De ce l-am strigat cand nu am nimic sa-i spun?
Am inceput sa merg pana am ajuns in fata lui.Mi-am aruncat bratele in jurul taliei sale si mi-am ingropat fata in pieptul sau ce mirose atat de bine.Ce am in suflet nu se putea spune in cuvinte ci trebuie aratat prin fapte mai mult decat graitoare.
-Te risti sa pleci cu mine?
L-am privit surprinsa. Poate pentru ca nu indraznesc niciodata sa-mi fac planuri de viitor, deoarece mereu dau gres in reusita lor. Poate planurile nu sunt facute pentru mine , pur si simplu alta explicatie nu am.Dar pentru el trebuie sa fie facute anumite planuri, deoarece e jumatatea mea si daca nu ne completam, nu am rezolvat nimic.Sau poate e doar o iluzie si eu nu am nicio jumatate. Povestea cu” jumatatea perfecta” sa fie doar un basm facut pentru a infrumuseta visele fetelor batrane? Dar de ce trebuie sa fiu eu mereu pesimista si sa stric totul?
-Unde?
Acesta paru sa nu observa intarzierea raspunsului meu si reflecta putin asupra intrebarii puse de mine dupa care zambi fericit.
-Oriunde vrei tu.
Tentant, dar unde as putea pleca cu el? Raspunsul ar fi clar insula St. Maarten, dar ironia sortii este ca le-am propus-o ca destinatie pentru luna, sau saptamana de miere, in cazul lor, lui Luke si Yoyi.
-Ar fi un loc perfect, insa acum Luke si Yoyi sunt acolo intr-o bine meritata vacanta inainte sa intre intradevar in casnicie.
-Unde?
-Insula St. Maarten.
Acesta se incrunta putin. Dupa ce scotoci putin prin creier dadu din cap in semn ca nu. Eram sigura ca nu va sti insula.
-Nu-mi suna cunoscut numele.
-Deoarece este o insula caraibiana destul de mica, administrativ fiind divizată în două părţi, între Franţa şi Olanda. Este destul de renumita pentru viata de noapte, pentru cazinouri si pentru băuturile exotice pe bază de rom, care sunt incredibil de delicioase. Am un prieten ce are acolo o proprietate plus o mica plaja privata.
Proprietatea fusese nu demult si a lui Rose care adora acel loc la fel de mult ca si mine. Iar ea si Chris ar fi fost mai mult decat fericiti acolo. Dar da, viata ne rezerva unele surprise ce nu sunt intotdeauna placute.
Am scuturat din cap in speranta ca voi innabusi amintirile cu Rose.
-Putem merge pe o alta insula.
-Vreau acolo.
Vocea imi e surprinzator de hotarata. Jun e singura persoana din lume cu care as merge pe acea insula, asta este clar.
-Ne putem intalni acolo imediat ce Luke si Yoyi se intorc in Japonia. O sa vorbesc cu prietenul meu si totul se va aranja.
-De ce sa ne intalnim acolo?
-Pai eu voi veni din New York , iar tu de aici. Ne putem intalni la aeroport. Daca nu ma insel, acesta se numeste Princess Juliana International Airport.
Jun se incrunta cateva clipe dupa care zambi fermecator. Zambet ce-mi topi picioarele.
-Banuiesc ca pot accepta sa stau departe de tine cateva zile, avand in vedere faptul ca apoi te voi avea doar pentru mine timp de o luna, sau poate chiar mai mult.
-O luna?!
Am exclamat eu brusc. Nu ma gandisem la o perioada de timp ci vorbisem doar despre locatie . Oricum cea mai lunga perioada de timp la care ma gandisem eu, ar fi fost o saptamana, in niciun caz o luna.
-Prea putin?
Am inceput sa rad isteric. De ce gandim atat de diferit?
-Putem sta oricat doresti.
-Eu ma gandeam la maxim o saptamana Jun.
-Nici vorba! Nu stam mai putin de o luna.
Tonul ii e hotarat asa ca nu indraznesc sa il contrazic. Cu toate ca idea imi surade . O luna pe o plaja privata, doar eu si Jun, ar fi prea frumos!
Cand am ajuns in New York, primul lucru pe care l-am facut a fost sa-l sun pe Christopher, care mi-a raspuns exact in momentul in care ma pregateam sa inchid.
-Chris! Ce faci?
-Cate, scuza-ma dar nu pot vorbi deoarece sunt in trafic si nu am castile la mine asa ca spune repede.
-Ok, deci doream sa te intreb, daca imi dai voie sa stau pe insula ..
-Da.
Acesta a inchis inainte sa-i pot spune despre Jun sau despre perioada de timp pe care vreau sa o petrec acolo. Am privit perplexa telefonul. Nu asta e Christopher al meu, dar poate e cu adevarat ocupat. Oare moartea lui Rosalie sa-l fi schimbat atat de drastic? Ce-i drept e ca nu m-am mai intalnit cu el de la moartea ei decat fugitiv. Oricum Christopher al meu , chipesul meu prieten, ce la prima vedere lasa impresia unei persoane egoiste si scortoase, poate chiar sa para un tip arogant , e in realitate cel mai corect, de incredere, vorbaret si glumet tip pe care-l cunosc. El a reusit sa-i readuca zambetul pe buze prietenei mele Rosalie, sarcina deloc usoara avand in vedere trecutul ei.
Dar macar imi da permisiunea sa ma duc pe insula.
-Unde ai de gand sa pleci iar?
Am tipat usor find luata prin suprindere.Mama, asemeni unei vijelii intrase in camera si statea langa tocul usii privindu-ma fix.
-Pe o insula, sa ma bronzez.
-Tu consumi toti banii pe care ti i-a lasat tatal tau?
- De fapt, traiesc doar din alocatia lunara lasata de el, ce este destul de generoasa. Din cont nu am luat niciun cent, daca tot esti curioasa.
Am replicat sec. Daca ar fi avut acces la acei bani,contul ar fi fost acum doar o amintire, desi suma e destul de mare, chiar foarte mare. Dar spre ghinionul ei, sunt singura ce am acces la acesti bani. Tata s-a asigurat ca voi trai confortabil fara sa depind de mama nici macar o secunda dupa moartea sa, fapt pentru care ii multumesc.
-Nu inteleg cum poti pleca linistita in vacanta stiind ca noi nu avem nici macar ce pune pe masa!
-Acesta ar trebui sa fie un semnal de alarma,nu crezi? Poate ar trebui sa-ti gasesti si tu o slujba.
Aceasta sasai zgomotos, dupa care iesi din camera, la fel de vijelios precum intrase. Intotdeauna m-au lasat rece certurile cu mama, deci nu ar putea sa ma impresioneze acum.
Acum sa vad ce pun in valiza…Costum de baie intreg sau format din doua piese? Ambele. Tricouri, maieuri, accesorii, portfard, sandale, papuci, pantofi,pijamale,cateva rochite, lenjerie intima, un trening, o pereche de jeansi, un pulover si cred ca asta e tot.Oricum daca am uitat ceva o sa am un motiv in plus sa cutreier magazinele de acolo deoarece din cate imi amintesc erau cateva magazine cu preturi mai mult decat avantajoase.
_______________________________________
  
“We’re not breaking up…we will meet again...”
|
|
