|
|
6. Un nou inceput
Scurta mea vacanta in Japonia, a fost una din cele mai frumoase si educative perioade din viata mea.
Mi-a facut placere faptul ca cei de acolo au fost cu adevarat tristi cand am plecat , dar plecarea mea a fost la fel de necesara precum este Craciunul Iarna. De Jun nu mai stiu nimic si-i multumesc mereu tacut , lui Shigeru ca nu aduce vorba de el in lungile noastre conversatii telefonice. Vorbesc cu ea, cu unchiul Steve si cu Luke, mai des decat o fac cu mama cu care , vorba aia, impart aceeasi casa.
Jun este si acum, dupa atatea luni, omniprezent in gandurile mele si-mi este foarte dor de el, dar Mariko il merita mai mult decat mine.
Am renuntat la droguri, fapt pentru care sunt chiar mandra. De fumat inca mai fumez, dar ocazional, iar asta este un pas inainte, zic eu.
Scumpul meu frate vitreg este acolo unde merita, la inchisoare, pentru trafic ilegal de arme. Se pare ca tipul era mai periculos decat imi imaginam eu ca e.
Si iata-ma iar in aceeasi sala de asteptare din Tokyo, dupa aproape un an de la prima mea vacanta aici, asteptandu-l pe Luke.
-Cathleen?
Spuse acesta alergand spre mine. Ma luat in brate si ma invartit pana am simtit ca ametesc.
-Ce frumoasa esti! Cum a fost zborul?
-Mersi.Pot spune acelasi lucru si despre tine. Se pare ca iubita ta are mare grija de tine. Cat despre zbor..A fost desigur obositor.
Ma pupa pe frunte dupa care ia valiza si porneste hotarat spre iesire.
-Trebuie sa-mi vezi neaparat masina.
-Abia astept. Am o stranie senzatie de deja-vu acum.
-Eu nu am , deoarece prima noastra intalnire a fost groaznica. M-ai atacat imediat ce ne-am intalnit.
Mi-am amintit replicile acide pe care i le-am aruncat in fata, cu aproape un an in urma. Desi el rade acum de acele amintiri, pe mine ma intristeaza asa ca nu m-am putut abtine sa-mi cer scuze. Macar niste amarate scuze merita dupa felul in care i-am vorbit atunci.
-Chiar imi pare rau Luke.
Acesta isi trecu o mana prin parul meu , ciufulindu-ma , dupa care spuse.
-Mi-am dat seama de atunci ca doar incerci sa te aperi prin acea atitudine. Era scutul tau, deci cum as putea condamna incercarea ta de a te proteja, de a te conserva? Mereu am adorat psihologia, deci mi-a facut placere sa te analizez. Ai fost fara sa stii cobaiul meu.
Am ras amandoi fericiti. Desi nu eram intradevar rude, el este cel mai grozav var pe care l-as putea avea vreodata.
-Iar aceasta este minunata mea masina despre care ti-am vorbit , de cand am achizitionat-o, incontinuu probabil.
Am ras la remarca lui. Este o masina foarte frumoasa. Seamana cu un Jeep de marime medie. Este argintie, una din culorile mele preferate la masini si este in mod evident foarte bine ingrijita. Ma intreb daca o duce in fiecare zi la spalatorie?La cat de mult o adora, sigur ar duce-o si de mai multe ori pe zi la spalatorie.
-Luke, este grozava! Sa o stapanesti sanatos.
-Mersi! Iubesc masina deci laudele la adresa ei sunt ca si ale mele. Am reusit sa o cumpar din banii mei, iti vine sa crezi? Fara niciun ajutor din partea parintilor.
Entuziasmul sau este contagios!
Pe parcursul drumului mi-a povestit de Yoyi, fata cu care acesta avea o relatie de jumatate de an si de care era foarte indragostit. A fost dragoste la prima vedere , dupa cum spune Luke. Dar oare pe care o iubeste mai mult? Pe Yoyi sau pe masina?
Masina unchiului Steve sta parcata in fata casei. Probabil si-a luat liber pentru a ma intampina. Nu am putut decat sa jubilez la acest gand. Intr-un final am si eu o familie care ma asteapta sa revin la ei, fericiti si nu indiferenti.
-Sunt atat de emotionata! Imi era atat de dor de casa asta! Stiai?
-Nu mi-ai zis ca ti-e dor de casa decat de zece mii de ori la telefon. Deci ce mai conteaza o data in plus?
Nu m-am putut abtine si am ras iar. Am pornit apoi spre casa, lasandu-l pe Luke sa-mi aduca valiza. Imediat ce am intrat in casa am fost intampinata de Shigeru si Steve care erau neschimbati. La fel de frumosi si de fermecatori . Este o adevarata placere sa-i reintalnesc deoarece , pentru mine, ei sunt adevarata mea familie.
Dupa lungi discutii, am realizat ca este intuneric bezna afara si ne-am retras obositi in camere. Eu am reprimit vechea camera. De fapt a fost a mea intotdeauna, dupa spusele lui Shigeru.
-Camera aceea este a ta. De fapt, mereu a fost. Din pacate , eu nu am putut face copii, insa atunci cand eu si unchiul tau eram proaspat casatoriti si am cumparat aceasta casa, am ales camerele copiilor. Una pentru un baiat, iar una pentru o fata. Baiatul si-a primit camera acum multi ani, iar acum si-a primit in sfarsit, si fata camera ce ia fost rezervata acum mult timp. Tu pentru mine esti ca si fiica mea.
Am imbratisat-o in timp ce lacrimile imi siroiau pe obraji.
Camera mea! Superba mea camera!
Am adormit imediat cu aceste cuvinte in minte si totusi l-am visat pe Jun. Aproape mereu il visez, iar asta nu poate fi decat foarte frustrant.
A doua zi am luat micul dejun cu toata familia si am fost felicitata pentru ca manuiam betele ca o adevarata "profesionista".
La cina am cunoscut-o pe Yoyi. O tanara frumoasa ce aducea mai mult a europeanca decat a asiatica. Cert este ca arata grozav la bratul fermecatorului meu var, Luke. Apoi am aflat ca tanara Yoyi, si zic tanara Yoyi deoarece aceasta abia are saptesprezece ani, are mama de origine italiana. Tatal ii e japonez , iar mama italianca. Draguta combinatie.
-Eu si Yoyi, am dori sa va impartasim ceva.
La masa se facu brusc liniste, iar Luke continua cu o usoara ezitare.
-Asteptam un copil. Yoyi este insarcinata.
Toti ochii se indreptara spre Yoyi care privea intens farfuria din fata sa.
-Sunt un inconstient, insa o iubesc pe Yoyi si vrem sa ne casatorim.
-De cat timp?
Intreba calma Shigeru. Era stapanita iar chipul nu-i trada nicio emotie.
-Aproape trei luni.
Un oftat se auzi la unison in clipa in care Yoyi dadu raspunsul.
-Atunci trebuie sa ne grabim. Nunta trebuie sa aiba loc inainte sa se cunoasca sarcina.
Ochii inlacrimati ai lui Yoyi sclipira la auzul replicii lui Shigeru. Eu m-am ridicat de la masa si m-am dus langa Yoyi, ca sa o iau in brate.
-Felicitari!
Aceasta zambi trist in semn de scuza pentru nefericita situatie, insa am incurajat-o spunandu-i ca totul va fi bine.
In maxim trei saptamani nunta trebuia sa aiba loc, asa ca in zilele urmatoare nu a avut nimeni timp nici macar sa respire. Fapt ce m-a ajutat.Seara cand ma culcam eram prea obosita ca sa mai visez, iar ziua nu aveam timp sa ma gandesc la el. Shigeru continuase sa mentina tacerea in privinta lui , iar asta era si mai bine.
Parintii lui Yoyi nu au dorit o nunta traditionala, asa ca ne-a fost mult mai usor de organizat totul. In aproximativ doua saptamani , totul a fost pus la punct. Imi place sa ma simt utila asa ca am fost mai mult decat fericita sa ajut la organizarea nuntii. Din pacate m-am lasat pe mine la urma, comandandu-mi astfel rochia cu doar doua zile inaintea nuntii. Sarcina nu tocmai usoara pentru croitorul deja suprasolicitat.Totusi domnul, un profesionist desavarsit , mi-a terminat rochia la timp si pe deasupra, rochia este si foarte frumoasa.
In ziua nuntii o hair-stilista si un make-up artist, au venit si ne-au pregatit cum se cuvine pentru marele eveniment.
Shigeru arata extraordinar in kimono-ul ei rosu cu auriu. Auriul ii scoate in evidenta negrul parului si al ochilor. Ii ofera un plus de stralucire. Probabil daca nu as fi vazut mireasa, as fi zis ca Shigeru va capta toate privirile, insa Yoyi radia asemenea unei lumini inconjurata de intuneric. Atat de superba este! Eu pe de alta parte, atat de putin sofisticata, ma pierdeam usor prin multime. Atat de simpla , incat nimeni nu poposea cu privirea asupra mea mai mult de doua-trei secunde. Nu ca s-ar fi putut uita cineva la mine cand eram inconjurata de frumuseti precum Yoyi sau Shigeru.
Am fost fermecata de ceromonia in care Luke si Yoyi si-au unit destinele pana ce moartea ii va desparti,pana la lacrimi. Amintindu-mi insa ca sunt machiata , am reusit cu greu sa-mi abtin lacrimile.
Mancarea a fost atat cu specific japonez cat si mancare italieneasca. Diversitatea mancarii mi-a placut la nebunie!
La final, Shigeru si Steve le-au oferit proaspetilor casatoriti doua bilete pentru luna de miere. Bilete a caror destinatie era stiuta doar de mine si de ei doi pana in acel moment, si pe care Luke a tot incercat sa o afle in ultima saptamana, dar fara succes.
Ii conduceam la masina, impreuna cu restul familiei si al invitatilor, cand l-am vazut. Statea pe un scaun si ma privea atent. Imbracat intr-un costum negru, ce-i venea foarte bine. Mi-am rotit privirea cautand-o pe Mariko insa nu am zarit-o niciunde. Apoi mi-am concentrat privirea asupra mirelui si al miresei. Aratau foarte bine impreuna, vorba aia, se potriveau si semanau ca doua picaturi de apa.
Desi mirii ne-au parasit, plecand grabiti in luna de miere, petrecerea continua. M-am scuzat lui Shigeru, acuzand o ingrozitoare migrena si m-am retras cu cheile de la masina lui Luke in mana stanga. L-am cautat pe Jun cu privirea in drumul meu spre iesire, insa nici urma de acesta. Probabil plecase. Mi-am inghitit un suspin si am iesit. Aproape de casa am tresarit cand am zarit in oglinda retrovizoare, masina de un albastru metalizat ce ma urmarea indeaproape. Am marit viteza, gest ce mi-a fost imediat imitat de Jun. Cand am parcat in fata casei unchiului , nu m-am miscat de la volan, nesigura pe propriile-mi picioare.
El s-a sprijinit cu un cot de capota masinii lui Luke uitandu-se in sus la luna. Ce ganduri ingropa acolo? Felinarul de pe strada schita conturul chipului sau angelic cu trasaturi atat de fine si in perfecta armonie unele cu celelalte. Un sculptor grec ar fi dat probabil o avere pentru a putea sculpta o statuie dupa o asemenea perfectiune. Am reusit pana la urma sa cobor si dupa ce am inchis portiera, m-am sprijinit cu spatele de ea. Stateam in tacere, la un metru distanta unul de altul, de parca pentru fiecare dintre noi, celalalt reprezenta un simplu obiect de recuzita.
-Bei ceva?
Vocea, desi imi era doar o soapta, a spart tacerea in mii si mii de bucatele.
-Da, as bea ceva.
Nici nu realizasem cat de dor imi era de vocea sa profunda si atat de placuta la auz. Am plecat spre casa fara al privi.El ma urma indeaproape, invaluindu-ma astfel cu parfumul sau. De cateva ori i-am putut simti respiratia calda pe gat.
Cand am intrat m-am indreptat direct spre barul cu bauturi al unchiului, incercand astfel sa las o distanta rezonabila intre noi. El se opri langa canapea canapea , unde se si aseza.
-Ce doresti?
-Ce oferi?
Am ignorat dublul inteles al cuvintelor sale.
-Sunt multe bauturi. Whisky?
-Perfect. Am nevoie de o tarie.
"Si eu" am mormait eu in barba. Suficient de incet incat el sa nu poata auzi. I-am pus un pahar pe care il goli imediat ce i l-am inmanat.
-Iti mai pun?
Acesta se multumi sa-mi inmaneze paharul, iar eu m-am conformat si l-am umplut. Apoi mi-am turnat si eu unul. Imediat ce i-am dat cel de-al doilea pahar, am cautat cu privirea ceva pe care sa ma asez ca sa fiu cat mai departe posibil de el. Am zarit intr-un final un scaun de lemn intr-un colt al camerei asa ca m-am indreptat spre el si m-am asezat. Deloc confortabil. Jun ridica o spranceana in timp ce eu imi stergeam mainile transpirate , de rochie.
-Te-ai intors.
Desi nu era o intrebare ci o afirmatie , am dat din cap in semn ca da.
-De aproape o luna.
-De aproape o luna!
Tipa acesta sarind in picioare de pe canapea. Apoi incepu sa strabata camera in lung si-n lat.
-De ce ai venit?
-Am rude aici.
-Cand pleci?
-Nu stiu.
-Vreau sa pleci.
Am simtit ca raman fara aer. Tonul ii era hotarat, iar privirea taioasa. Am inspirat adanc, incercand fara succes sa-mi recapat calmul si m-am ridicat in picioare.
-Stii ca nu ai absolut niciun drept asupra mea.
Am incercat sa-mi fac tonul cat mai neutru posibil, insa era in el si o nota de disperare, o rugaminte muta. Sper doar ca el sa nu observe asta.
-Nu te vreau aici.
-Nu-mi pasa ce vrei tu.
Paharul lovi peretele langa care stateam eu si se sparse cu un zgomot asurzitor. Sau poate mi s-a parut mie atat de asurzitor deoarece acesta lovise peretele exact langa capul meu? Am simtit cioburile lovindu-mi fata si mainile. Cand am deschis ochii am privit ingrozita sangele de pe maini a carui provenienta era nesigura inca, pentru mine. Cioburile ma taiase inainte sa-mi acopar fata cu mainile sau eram doar pe maini taiata?
-Nimeni nu-si bate joc de mine Cathleen. Pricepi?
-Esti nebun! Iesi afara!
- In locul tau as fi atenta la cuvinte.
In cativa pasi ajunse langa mine. M-am lipit cat de tare am putut de perete.
-O luna ti-a ajuns. Maine pleci.
Se lipi de mine si mai mult, facandu-ma sa tresar. Il simt cu fiecare particica a corpului meu , iar pulsul imi goneste nebuneste.
-Iesi afara sau sun la politie.
Habar nu am care este numarul de la politie, insa el nu are de unde sa stie acest detaliu.
Ma privi cu un zambet malitios pe chip. Ma sperie privirea sa. Mi-am pus o mana pe pieptul sau si l-am impins de langa mine. Acesta nu opuse deloc rezistenta si se departa de mine. Am privit sangele ce-i pata acum camasa alba in locul in care il atinsesem.
-Mereu temperamentala. Din cauza ta aproape am pierdut totul, asa ca fa bine si dispari din Japonia.
Se intoarse pe calcaie si pleca cu pasi repezi spre usa. Cand sa respir usurata insa, Jun se intoarse spre mine si ma lua in brate. Inainte sa pot reactiona in vreun fel isi lipi buzele de ale mele. L-am impins insa de asta data fara niciun efect. Cand imi elibera buzele ma saruta usor la baza gatului si sopti incet:
-O calatorie placuta spre casa, milady.
Cand am auzit masina pornind, m-am prabusit si am dat frau liber lacrimilor pe care cu greu le-am stapanit cat timp Jun fusese in casa.
Cand am reusit sa ma ridic, am strans cioburile, dupa care am urcat la etaj. Dupa o baie fierbinte , m-am impleticit pana in dormitor unde am adormit imediat.
_______________________________________
  
“We’re not breaking up…we will meet again...”
|
|
. Sa pui next 
.
Nu ma asteptam la o asemenea intorsatura si ce vrea sa spuna "cu am pierdut totul", l-a dat maicasa afara din casa au ce?