|
|
Partea a 6-a
-E…mult de povestit…Cand aveam 6 ani am aflat ca m-am nascut cu o malformatie pe inima. Si…mama mea…nu prea tinea la mine si a inceput sa ma bata si sa imi dea mancare doar cand avea ea chef…si imi spunea ca arat oribil si ca nu trebuie sa mananc…Pentru ca ma dezobisnuisem sa mananc normal si ea continua sa ma bata din orice nimic, la 10 ani m-am imbolnavit de anorexie, iar ea m-a alungat pentru ca a zis ca nu vrea cu un anorexic in casa. Cam doua saptamani am stat pe strada, iar apoi m-a vazut una si m-a dus cu forta la un orfelinat. Si acolo eram batut de toti si se purtau urat cu mine. Intr-o zi am plecat de acolo fiindca nu mai suportam sa fiu batut pentru fiecare miscare pe care o faceam. Stiu doar ca era iarna si noapte si stateam intr-un parc, dar dintr-un punct nu mai imi amintesc nimic, decat ca cred ca in urmatoarea noapte m-am trezit la spital, iar Allison era langa mine si mi-a spus ca m-a gasit inghetat in parc cand venea la spital, ca ea m-a adus si ca vrea sa stau la ea pentru ca cica arat ca un ingeras. O perioada chiar am crezut ca ma iubeste, dar de la un timp incepuse sa devina tot mai rece, mai distanta, nici macar nu-mi vorbea. Si evident ca si ea a inceput sa ma bata pentru ca, evident, toti adora sa ma bata!...Si…eu am incpeut sa ma tai…pe la vene…nu foarte rau totusi, dar doare ingrozitor. Simteam ca durerea care mi-o provocam mai alunga din suferinta…Cam…atat…
Am stat si am ascultat toata povestea cu lacrimile curgand excesiv pe fata mea. Si el plangea in timp ce-mi povestea. Nu pot sa mai support! Nu pot sa mai support sa-l vad suferind! Nu mai vreau sa vad sau sa aud ca ceilalti isi bat joc de el!...E cea mai trista si impresionanta poveste pe care am auzit-o. Nu sunt genul de persoana pe care sa o intereseze chestiile astea, dar ce am auzit in seara aceasta m-a atins profund. L-am luat in brate, iar el m-a strans puternic. Singurul lucru pe care il vreau in momentul asta e sa-i ofer toata protectia si dragostea de care are o imensa nevoie.
Il strang cat de tare pot in brate. Inca plange. Simt cum tremura. Mi-e atat de mila de el! E asa mic si fragil si sufera prea mult. E doar un copil, nu merita atata tristete si lacrimi amare.
-Bill, iti promit ca o sa te protejez intotdeauna! N-o sa las pe nimeni sa-ti mai faca vreun rau. Promit!
In loc de raspuns primesc o imbratisare calda ce ma face sa schitez un mic zambet.
-Totusi…de ce nu vrei ca cei de la scoala sa stie ca suntem impreuna?
-Pentru ca…tu esti asa populara si iubita, iar daca ei afla ca esti cu ratatul scolii vor incepe sa te trateze…ca pe mine!
-Bill, eu nu dau un ban pe popularitatea mea! Nu-mi pasa daca ei ma plac sau nu! Intotdeauna te voi allege pe tine in locul lor! Esti atat de pretios pt mine!...Bill, te iubesc enorm!
-Bine, poti sa le spui.
-Bill, esti sigur? Nu vreau sa te simti constrans sa faci asta!
-Nu, e in regula, de la inceput am vrut sa stie toata lumea.
M-am apropiat de el si mi-am lipit buzele de ale lui. Deja se intunecase. Padurea era atat de sumbra si linistita, parca desprinsa dintr-o carte cu fantome. Intunericul invaluia totul ca o panza grea. Ma uit in jur. Se distingeau decat cativa copaci , iar ceata incepea sa se plimbe printre ei. Incercand sa diting ceva in bezna apasatoare, zaresc doua luminite minuscule, calde, jucause si un nasuc mic si dragalas.
-Ti-e frica de intuneric, nu?i ntreb eu.
El afirma dand rusinat din cap.
-Hei, e-n regula! Tuturor copiilor le e frica. O sa-ti depasesti teama asta.
-Dar tu…si ceilalti colegi…nu mai…
-Asta pentru ca noi doar vrem sa parem niste neinfricati! Pe cand tu…ai inca un suflet de copil…plin de speranta si nepatat de mizeriile din lumea asta.
El zambeste timid si priveste in jos.
-Dormi la mine in noaptea asta?intreaba el.
-Da, sigur. Dar mai intai trebuie sa mergem sa-mi iau cartile de acasa, maine avem scoala.
Camera lui Bill. Nici nu ma asteptam sa arate altfel decat…perfect. Un perete era negru, altul portocaliu, altul alb, iar altul numai din geamurile immense cu draperii negre. Postere cu formatii rock, desene, poze cu peisaje din Japonia, China. Cateva jucarii de plus insirate pe patul urias cu lenjerie imaculata. Lumina slaba, dar calda ce invaluia incaperea ii dadea un aer romantic. Langa pat erau aruncate neglijent niste desene. Le ridic si le studiez cu admiratie. Erau superbe. Balerine diafane, case ce pareau bantuite, paduri intunecate din care te privea fermecator cate-o fata gotica. Le priveam uimita. Erau atat de realistice!...Dar unul m-a facut sa las cateva lacrimi sa-mi cada. Era un desen cu un baiat. El era. Statea in genunchi pe strada, in ploaie. Privind trist in sus. Strangea in brate un ursulet de plus. Intr-unul din colturi scria: ‘Teddies don’t hug back, but always they’re all I’ve got’, iar in altul: ‘Nobody knows how much I suffer’.
-Ann, tu crezi in…fantome?i ntreaba Bill exact ca un copilas, in timp ce stateam imbratisati sub plapuma calduroasa.
-Nu stiu…De ce? Tu crezi?
-…Da… raspunde el cu o mica ezitare.
-Ai vazut vreodata ceva?
-Da, am vazut acum un an cand am fost cu Allison la casa unde a copilarit ea. Cand am intrebat-o mi-a zis ca n-a vazut sau auzit nimic niciodata…In fine, stiu ca acum ma crezi nebun.
-Nu! Nu te cred nebun! Unii oameni au capacitatea de a vedea lucruri pe care altii nu pot…intotdeauna am stiut ca esti special.
Bill schiteaza un mic zambet, iar apoi isi inchide ochisorii dragalasi. Il privesc zambind larg. E atat de adorabil! Genele lungi si arcuite, tenul alb si foarte curat, buzele rosii, nasucul mic, suvitele rebele ce stau imprastiate pe obrajii matasosi. Parca e o papusica de portelan.
Deschid ochii injurand in gand nervoasa. Dar acea stare dispare imediat ce deschid ochii complet, iar prima imagine pe care o vad e chipul dragalas al baiatului ce dormea ghemuit langa mine, exact ca un pisoias.
-Hai, bebe mic, trezeste-te! ii zic aproape in soapta, in timp ce-i mangai parul fin si ii dau un mic sarut pe obraz.
El se intoarce pe spate, stramband putin din nasucul delicat si scotand un sunet dragalas care parca spunea "lasa-ma frate-n pace sa-mi vad de somnul meu, nu ma vezi cat de adorabil sunt cand dorm?"
Il mangai usor pe piept, iar el isi deschide ochii, ridicandu-se.
-Esti sigur?
Afirma dand din cap, vizibil speriat. Il iau de mana si il privesc adanc in ochi.
-O sa fie bine, promit! spun eu iar apoi ii dau un sarut pe frunte.
Il iau de mana si inaintam in curtea scolii. Eu mergeam nepasatoare. In schimb el, el privea speriat in jur, la cei ce se holbau la noi. Ajungem langa intrarea in scoala. El imi deschide usa si intram, dand cu ochii de alti ‘spectatori’.
-Uite-o si pe aia! Cat a decazut! E atat de frumoasa si populara si umbla cu…chestia aia dezgustatoare! am putut auzi un baiat spunand.
Nu spun nimic.
Se pare ca majoritatea colegilor ajunsesera. Stateau si vorbeau in fata clasei. Ne oprim la o oarecare distanta de ei, iar eu il sarut pe Bill. Se pare ca n-am trecut neobservati nici de aceasta data. Alessia se uita cu gura cascata, Avrile imi facea cu mana zambind talamb ca o cretina, Tom avea o fata ciudata, Sandra era confuza.
Tom vine si ne ia in brate pe amandoi.
-Ann, mamiferoaico! Bill, papusa! Ce-ati facut ma? intreaba el pe un ton destul de amuzant.
-8.30 m-... incep eu, dar Tom ma intrerupe:
-Stai ma, ornitorinco, nu te apuca sa-ti insiri memoriile p’aci! Ba fratilor, eu voiam sa va zic ca va sta bestial impreuna! spune el dupa care il imbratiseaza pe Bill ridicandu-l si incepand sa se invarta cu el ca si cu un copil. Eu mai aveam putin si lesinam de ras. El se opreste si ii zice cu o voce amuzanta lui Bill:
-Tooom! spune Bill razand.
Tom…un prieten extraordinar…mereu imi inveseleste zilele.
O zi de scoala destul de buna. Singurii care nu ne-au aratat cu degetul si nu ne-au barfit pe mine si pe Bill au fost Tom, Sabrina, Heidi si Alessia.
M-am asezat in banca langa Bill. Deja deveneam dependent de el. Ultima banca de langa fereastra. Aici sta de cand il stiu. Protejat de privirile arogante ale celorlalti, cu o impresionanta vedere asupra orasului, o banca plina de desene micute si caudate pe care le-a intiparit acolo pt totdeauna, ca o semnatura a unui om special. Banca potrivita pt un baiat ca Bill. Sensibil si retras. Inchis in el si plin de inhibitii. Visator.
Ca in fiecare zi, in fiecare ora nu mi-am putut lua privirea de la el. Ii urmaream fiecare miscare, scrisul atat de ordonat ce ma facea sa-mi acopar caietul, al meu aratand mult prea disgratios.
Genele lungi si arcuite ce umbreau ochii mari care priveau apusul in ultima ora. Clipea suav, avea miscari delicate si linistite ce te faceau sa i le studiezi continuu, la fel ca si felul cum isi aranja parul cu degetele lungi si delicate.
-
-Ann, pot sa vorbesc ceva cu tine? ma intreaba Tom.
-Da, spune!
Mergem intr-unul din colturile clasei, el uitandu-se suspicios in jur.
Ann…sti ca…nu sunt…gay.”
-Da, stiu, si?
-Pai…probabil dupa ce iti spun asta o sa ma consideri…dar sa sti ca nu sunt! Nici Bill!
-Treci la subiect!
-Eu…ma simt atras de Bill.
-Ce face?!
-Ma simt atras de el! Ce naiba nu-ntelegi? Uitat-te sit u la el! Ma atrage pt ca e…asa gingas si delicat, asa sensibil si romantic…atat de suav…atat de diafan…exact ca un trandafir…
-Da, Tom, inteleg ce simti…Inteleg perfect…
-Off, frate, si iar poarta pantalonii aia atat de mulati! Ma inebuneste numai cand ma uit la el! E asa…sexy…
-Tom! Ce naiba? Stiu ca arata mult prea bine, dar…Tom, ai grija! Sa nu-i faci ceva, il poti speria…sti doar cat e de sensibil!
-Mda, de parca sexul sperie persoane! spune el dandu-si ochii peste cap.
-Tom! E virgin!
-Ce? La varsta lui?
-Nu e pregatit inca, Tom. Ai inteles? Ai grija!
-Da sefa…
Sfarsitul partii a 6-a
_______________________________________
TH♥♥Für Immer...Angel In Disguis♥ TH 4EVER♥♥♥
|
|
Ma rog. Bill e dulce raau. 
Dar asta e bine.Totusi mai exista oameni cu suflet bun.Nu?
Te-ai suparat pe noi? Sper sa nu...Nu mai esti asa activa ca inainte. Noi te asteptam cu un next luuung pe masura asteptarii noastre 
