Te cunosc,chiar mai mult decat crezi, Am fost mereu langa tine, Am fost si sunt langa tine cand pierzi, Cand zambesti...cand nu ai ce face!
Nu iti amintesti,nu iti e dor, De vremea in care eram doar niste copii, Cand pluteam pe norul unui joc, Cand e chemau a-i nostrii in venirea serii?
Cand plangeam cand ne loveam... Cand radeam unul de celalalt... Cand pana seara stateam... Ah,ce copilarie aveam...
Acum,la adolescenta, Vedem pana si ultima raza, Din copilaria noastra Cand ne adunam toti in strada.
Atunci,toata ziua ne jucam, Nu ne pasa de ce ziceau altii Eram impreuna... Toti...ca fratii!
Stii...mie chiar mi-e dor de acea vreme, Chiar si de zilele cu ploaie Cand era noroi afara Si ne rugam de a-i nostrii de dimineata pana seara.
Acum,eu iubesc,tu iubesti, Eu gresesc,tu gresesti, Eu te calmez,tu ma calmezi, Sper ca niciodata sa nu te pierd,sa nu ma pierzi.
Poezia asta,este dedicata,in special Deei,dar sunt sigura ca si voi aveti un astfel de prieteni,poate chiar mai multi,dar stiti ca,undeva,acolo,in inimile voastre,este unul care este chiar special.Probabil acum nu mia sunteti asa buni prieteni,dar el va ramane special,chiar si fara vointa noastra!
Copilaria nostra – poza de VallTaylor, in Poezii · 5.2KB
_______________________________________ Este special,chiar si fara vointa ta.Trebuie doar sa iti dai seama!Cand realizezi despre ce e vorba,ea/el poate devenii trecut,prezent sau viitor!Ai incredere,stiu ce spun!Si ar fii bine sa incepi sa te gandesti la asta!
E foarte frumoasa Vall. Si poza e draguta. Si da,toti avem banuiesc astfel de prieteni. Insa in ziua de azi nu prea mai poti avea incredere in oricine.
Ai incredere,stiu ce spun!
E foarte frumoasa Vall. Si poza e draguta. Si da,toti avem banuiesc astfel de prieteni. Insa in ziua de azi nu prea mai poti avea incredere in oricine. 