K.
Moderator
 Din: SM Town.
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1972
|
|
Imediat ce prima ora s-a terminat iar clopotelul a sunat de iesire, Joo Hyun a iesit in graba din clasa si a plecat acasa. In niciun caz nu vroia sa mai ramana la scoala in acea zi, de fapt nu vroia sa mai mearga deloc la scoala aia unde nu are niciun prieten si nimeni nu o intelege. Nu-si dorea sa mai de-a vreodata ochii cu acel Oh Se Hun, pe care il iubise si inca il iubea atat de tare, iar el doar s-a prefacut ca tine la ea pentru a-i trage o mare teapta. Era aproape de iesirea din scoala, cand in fata ei s-a pus o fata mai dezvoltata, care i-a taiat alea, impingand-o inapoi si facand-o sa cada. In jurul lor s-au strans o multime de elevi printre care si doi dintre prietenii lui Se Hun, Huang Zi Tao, un elev chinez care s-a mutat in urma cu 10 ani in Coreea si Kim JongIn, fiul Ministrului Justitiei si Apararii si fost general de armata, Kim Jong Shik.
- Ar trebui sa intervenim? il intreba JongIn pe Tao.
Dupa cateva clipe de gandire, Tao spuse:
- Sa vedem ce o sa faca...
JongIn si-a intors capul spre Joo Hyun, care mai ce se ridicase. S-a sters de praf pe haine apoi s-a apropiat mai mult de acea tipa, cu o privire amenintatoare.
- Esti cumva nebuna? Da-te la o parte, acum!
In schimbul “ordinelor” ei fata incepu sa rada batjocoritor, la fel si cei din jur, mai putin Tao si JongIn, care examinau cu atentie situatia. Ajunsa la capatul rabdarii, Joo Hyun ii lipi acelei fete o palma peste fata, care s-a auzit si pana la cei din spate. Trebuie sa fi durut destul de tare, ii lasase pana si o urma rosie de palma. Fata isi mangaie obrazul acolo unde a fost lovita apoi radica mana ei groasa asupra lui Joo Hyun, strangand pumnul, iar Tao si JongIn erau gata gata sa intervina. Dar nu lovit-o... pentru ca, atunci cand a vrut sa-si coboare pumnul asupra ei, ceva a retinut-o. Simtea ca ceva o tine strans de incheietura. Pentru a doua oara, Se Hun o salvase pe Joo Hyun. Ea il privea nedumerita si in acelasi timp incruntata. Isi lua geanta si trecu ca un fulger printre cei stransi in jurul lor. Lasand mana celeilalte fete, Se Hun alerga dupa ea iar Tao si JongIn il urmara. In curtea liceului, Joo Hyun se ciocni de Wu Fan, un alt prieten al lui Se Hun, caruia ei ii mai spuneau si Kris. Acesta, prinzand-o de brate, a intors-o spre Se Hun, care o ajunsese din urma. Se Hun o lua de mana si o trase dupa el pe o bancuta. - Esti chiar ticnit? De ce ma tot aperi dupa ce ca tot tu ai provocat asta?
Apropiindu-si buzele de urechea ei, Se Hun ii sopti pe un ton patruzantor:
- Eu sunt singurul care are voie sa te raneasca, si afisa un zambet pervers.
Auzind asta, Joo Hyun i-a dat o palma si s-a ridicat de pe banca. Se Hun, prizand-o de mana, a tras-o inapoi in brate.
- Sau poate, poate am inceput si eu sa tin la tine... nu, prefer prima varianta, de fapt, amandoua. - Chiar esti nebun. - Da... sunt. - Da-mi drumul, spuse Joo Hyun incepand sa se zbata pentru a scapa din stransoare, dar Se Hun o tinea strans. - Vrei sa pleci acasa? - Ce-ti pasa tie? - Nu pleca. - Ce? - Ramai pana la sfarsitul orelor, nimeni nu se va mai lua de tine. - Ce vrei sa spui? - Atata timp cat nici tu nu o sa te mai iei de altii.
Joo Hyun nu intelegea ce vroia el sa zica.
- Intelegi ce vreau sa spun?
Joo Hyun dadea din cap in semn ca nu. Se Hun se ridica de pe banca si o lua de mana, ducand-o pe Joo Hyun inapoi in clasa. Dar, inainte sa-i dea drumul, acesta s-a pus cu ea in fata clasei. Toti ceilalati si-au atintit privirile asupra lor.
- De astazi, daca cineva se mai leaga de Seo Joo Hyun, va avea de a face cu mine... algesseo?! se rasti acesta asupra tuturor.
Algesseo?! - Inteles?!
Modificat de K. (acum 14 ani)
_______________________________________

|
|