fr33dom
 Lista Forumurilor Pe Tematici
fr33dom | Inregistrare | Login

POZE FR33DOM

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
simpacurly69 din Bucuresti
Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
35 - 70 ani
fr33dom / Fan-ficuri / Tokyo Moderat de Smiley, Zmeurica, Zombie
Autor
Mesaj Pagini: 1
Lady Alice
Administrator

Din: Busan
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3428
                        1. Calatorie in umbra trecutului
   


   Iata-ma aici, privind masa de oameni necunoscuti , ce roiesc asemeni albinelor, in jurul meu. Probabil daca as renunta la casti pentru cateva secunde i-as putea auzi bazaind. Nu m-am putut abtine si un chicotit mi-a scapat printre buze la acest gand. O femeie ma tintui imediat cu privirea. Probabil ma considera nebuna , asa ca o sa-i demonstrez ca are dreptate. De ce sa fiu rea si sa nu-i fac pe plac? Am ranjit cu toti dintii dupa care i-am aratat limba.Ma pregateam  sa-mi scot mana din buzunar sa-i arat degetul mijlociu, insa aceasta pleca de langa mine aproape fugind. Am zambit multumita si am dat la maxim volumul de la player. Inca astept ca acea amintire vaga a unui presupus unchi sa prinda contur. De ce am ales sa ma auto-exilez aici? De proasta! Ce o sa fac eu in tara asta plina de ciudati? Trebuie sa evadez din aceasta sala de asteptare inainte sa ma sufoc. M-as fi putut lasa de droguri si acasa daca vroiam, dar nu, era prea tentant tipul din coltul strazii ce vinde pe ascuns droguri, asa ca ma duc departe de el! Ce patetica sunt! Si aici pot face rost de ele daca ma straduiesc putin.Dar pana la urma ce vreau sa fac ? Sa ajung la dezintoxicare? Ca nebuna aia de mama nu va sta sa se gandeasca de doua ori si ma va trimite imediat acolo.
-Cathleen? Cathleen MCalister?
Am auzit o voce grava soptindu-mi cuvintele la ureche. Probabil daca nu mi-ar fi pronuntat numele imediat ce mi-a scos o casca din ureche as fi sarit din fotoliu ca arsa si l-as fi luat pe tip la bataie. Foarte intelept din partea lui sa faca asta ca altfel acum s-ar fi putut mandri cu un superb ochi vanat. Am mormait un "da" in timp ce-mi luam valiza de jos. Intradevar, nu mi-am mai vazut unchiul de cand aveam cinci sau sase ani, dar cu siguranta  nu avea ochii acestia  specific asiaticilor. Si i-ar fi cam imposibil sa arate ca si cum am avea aceeasi varsta , daca nu ar fi dat peste o fantana a tineretii.
-Tu cine esti?
-Varul tau, Luke. Tata nu a putut..
-Nu esti varul meu. Esti adoptat, ai uitat?
Zambetul ii pieri de pe fata. Banuiesc ca nu a fost frumos sa-i arunc asta in fata, dar ce-mi pasa? Si da, deci asta este copilul adoptat al unchiului Steve. Pare dragut. In ciuda comentariului meu rautacios, mi-a luat valiza.
-Ah, am uitat sa va prezint!
Exclama deodata Luke. Intinse mana spre un tip ceva mai inalt decat el, ce ma privea  din spatele unor ochelari cu lentile negre de soare. Ochelarii ori erau o copie foarte reusita ori erau niste superbi ochelari Versace.
Il observasem si mai devreme , insa nu mi-am imaginat ca are vreo legatura cu Luke, avand in vedere faptul ca statea nepasator, cu o expresie clar plictisita pe chip si neschitand niciun gest. Spre deosebire de Luke care era incontinuu cu un zambet pe fata, acesta nici macar un zambet din politete nu schita, nici macar acum cand Luke ne facea cunostinta.
-Jun Nicolas Yamaga, iar ea este Cathleen MCalister.
Tipul se apleca putin dupa care se intoarse si pleca. L-am urmat impreuna cu Luke care spunea ca dupa ce ma voi obisnui cu agitatia metropolei, o voi adora.M-am oprit ca trasnita de fulger si i-am replicat pe un ton cat mai acid:
-Tipule, vin din New York! Nu dintr-un sat uitat de lume din Africa. Asa ca nu-mi vorbi tu mie de agitatia orasului, pricepi?
Tipul brunet ce mergea inaintea noastra se opri si se intoarse zambind. Deci nu este robot.
-New York-ul nu se poate compara cu Tokyo in ceea ce priveste agitatia.
Nici mut se pare ca nu este. Vocea sa este asemeni vocii lui Luke, grava, insa nu aspra ci melodioasa, placuta la auz.
Am continuat sa mergem prin aeroport. Este gigantic! Mult mai mare decat cel de acasa. Am zarit intr-un final iesirea si am rasuflat usurata. Afara soarele lumina puternic asa ca am inceput sa-mi caut ochelarii de soare ce stateau aruncati undeva prin geanta . Cand intr-un final i-am gasit  si mi i-am pus la ochi, m-am simtit pe picior de egalitate cu Jun. Acum pot scruta totul cu privirea fara ca nimeni sa observe unde ma uit. Grozava inventie!
-Jun Nicolas, vor sa-ti ridice masina!
Luke arata cu mana spre un bolid de un albastru metalizat. Cu siguranta costa mai mult decat casa mea din New York.
Tipul inainta cu pasi hotarati si rapizi spre cei care se pregateau sa-i ridice masina. Incepu apoi sa vorbeasca  repede cu unul dintre barbati. Dupa cateva minute de negocieri intr-o limba necunoscuta mie, Jun se apropie de noi vizibil furios.
-Luke, dute la banca si scoate-mi niste bani de pe card. Nu accepta decat cash, iar eu nu am.
Scoase din portofel un card Platinium. Nu vazusem niciunul in realitate. Dar na, asa masina, asa card! Dupa ce au mai schimbat cateva replici, Luke incepu sa alerge spre banca, presupun, deoarece nu mi-a zis nimic.
-Tu nu te puteai duce la banca? Iti era lene?
Tipul se intoarse usor cu fata la mine si ma privi plictisit. Nici macar nu-l rugase pe Luke sa-i faca acest serviciu, ci pur si simplu ia spus sa se duca. De parca Luke nu ar fi avut de ales. In locul lui Luke ii aruncam cardul in fata si-i spuneam sa-si miste posteriorul la banca daca vrea bani!
-Nu.
Raspunsul sau m-a lasat fara replica. Si nu din cauza ca nu stiu la care intrebare mi-a raspuns din cele doua, ci pentru ca ma asteptam la o replica mai acida, sau macar ceva mai elaborat, nu un simplu "nu".
S-a intors cu spatele la mine si a reinceput sa discute cu omul ce se afla langa masina sa. Era in mod clar nervos. La un moment dat a inceput sa si gesticuleze. Omul respectiv  era mult mai scund decat Jun  si-i vorbea acestuia pe un ton umil, rugator. Chiar isi ridica mainile in dreptul pieptului si le impreuna asa cum fac oamenii cand se roaga. Omul are in jur de cinzeci de ani si mi se pare de-a dreptul stupid  ca un tip de varsta lui sa roage un tip de nouasprezece ani. Poate douazeci? Si in plus tipul mai era si vinovat. Poate nu stiu eu japoneza, insa semnul ce arata o masina ridicata de o alta mai mare, mi se pare destul de concludent.
Il zaresc apoi pe Luke alergand spre noi. Ii ofera lui Jun un plic crem impreuna cu cardul. Acesta ofera plicul omului cu care vorbise mai devreme, iar lucratorul face semn celorlalti sa lase masina jos, dupa care reveni la Jun cu o chitanta.Jun o lua ,o stranse in pumn, dupa care o arunca la picioarele omului care facea de zor plecaciuni. Omul se apleca si stranse hartia de jos, in timp ce Jun se urca in masina.Luke aseza valiza in portbagaj , apoi deschise usa din spate si-mi facu semn sa urc. Oricat m-ar tenta sa ma urc in masina aceasta de-a dreptul uimitoare, nu o fac.
-Prefer sa merg cu un taxi.
Luke facu ochii mari de uimire  si incepu sa-mi explice ca scumpul lui Jun Nicolas care se purta cu el de parca ar fi un gunoi, s-a oferit sa ne duca acasa. Am ramas ferma in ceea ce priveste masina tipului. Geamul din fata cobora, iar Jun se apropie cu fata de geam si zambi ironic.
-Iti este frica de viteza?
Frica de viteza? Asta pune capac! Acasa am mers cu un motor ce a ajuns la aproape 250 de Km/h si nu mi-a fost frica. Ce stupid din partea lui sa creada asta!
-Este evident ca nu-mi este frica.
-Dovedeste atunci. Masina ajunge doar pana la 320 Km/h.
Nimic nou, provocarile ma incita. Asa ca m-am apropiat de masina, dar cand sa urc vocea tipului m-a oprit.
-In fata.
-Pentru?
-Mi se pare corect ca o domnisoara sa stea in fata, iar in al doilea rand vreau sa vad cum te incordezi de teama cand masina o sa ajunga la o viteza" acceptabila".
Am urcat in fata, iar Luke in spate, fara sa protesteze, fara sa spuna nici macar un cuvant. Masina a inceput sa goneasca pe strazi imediat. Pe masura ce inaintam numarul masinilor crestea, asemeni numarului  kilometrilor.M-am asezat comod pe scaunul mare din piele alba  si am admirat metropola. Reclamele uriase de pe cladiri  iti atrageau imediat privirea prin culorile aprinse . Mi-as fi dorit sa stiu ce scrie pe ele, insa japoneza imi este total straina. Cladirile uriase, strazile pline de masini, facea ca sa se asemene cu orasul meu, insa acesta este mult mai colorat si mai plin de viata. Odata cu parcurgerea kilometrilor , imaginile cladirilor s-au estompat, locul fiindu-le luat de case din lemn, viu colorate. Motorul se opri din tors in fata unei astfel de case, iar Luke cobora vesel. Probabil am ajuns la destinatie. L-am privit pe Jun cu un zambet de superioritate pe chip.
-Ti-am zis ca nu-mi este frica.
- Nu sunt convins in totalitate.
Afirmatia sa imi facu buzele sa mi se arcuiasca intr-un mic " O" de uimire.
-Jun , vrei sa intri sa bei un ceai?
-Nu pot, timpul ma preseaza. Maine vine Mariko , iar mama vrea sa mearga cu mine sa-i cumpar un cadou de bun venit. Ramane pe altadata ceaiul. La revedere Luke, Cathleen.
Masina porni cu viteza si disparu din aria mea vizuala inainte sa realizez  ca valiza mea este inca la el in masina.
-Valiza mea Luke?
-Oh! Am uitat de ea. Este la Jun Nicolas.
-Ok inteligentule, ti se pare ca eu nu stiu asta? Ideea e ca trebuie sa-l suni pe tip si sa-i spui sa se intoarca.
-Nu pot face asta. Se duce la cumparaturi cu doamna Yamaga, iar maine vine domnisoara Mariko, deci nu-l putem deranja nici maine. O sa-ti aduc valiza peste cateva zile. Pana atunci iti da mama ceva de la ea.
Am asteptat  sa inceapa sa rada, insa nu a facut-o. Ba chiar m-a privit cu un aer solemn. Am inceput sa rad isteric, iar el m-a privit de parca as fi fost nebuna.
-Da-mi numarul lui de telefon sa-l sun.
-Nu se poate. Hai sa intram.
Am inceput sa merg cu pasi apasati spre casa. Sigur sotia lui Steve il va obliga sa-mi dea numarul, sau il va pune chiar pe el sa-l apeleze. Am deschis usa aproape curioasa sa vad interiorul casutei, deoarec e exteriorul ma ducea cu gandul la o casuta pentru papusi, numai ca mult mai mare.
-E cineva acasa?
- Nu este nevoie sa strigi. Urmeaza-ma.
L-am urmat pe Luke pana intr-o camera ce parea o bucatarie, doar ca foarte mica. Intr-un colt al camerei statea o femeie mica de statura, bruneta, cu parul pieptanat cu carare pe mijloc, cu niste ochi mici si rotunzi, negri ca o noapte fara stele, si totusi calzi.
-Buna, tu trebuie sa fii Cathleen.
Aceasta se apropie de mine si-mi intinse mana gratios. Era ceva in felul in care a ridicat mana si a miscat degetele ca am ramas pret de o clipa fascinata . Am dat mana cu ea, desi mi se pare destul de ciudat sa fac asta. O imbratisare mi s-ar fi parut mult mai normala dar probabil asa sunt japonezii, mai formali. Cine sunt eu sa-i judec?
-Eu sunt Shigeru. Ce s-a intamplat cu bagajele tale? Vin cu alt zbor?
Am zambit si l-am privit pe Luke. In acea clipa i-as fi aratat si limba , insa m-am abtinut, nevrand sa-mi traumatizez noua matusa. Adica nu din prima zi, ca voi avea timp mai incolo si pentru asta. O luna are totusi treizeci de zile, deci este timp.
-Chiar despre asta vroiam sa-ti vorbesc...
I-am povestit cu lux si amanunte cum acel tip nesuferit, ce merge cu viteza a plecat cu valiza mea. I-am sugerat chiar sa ii interzica lui Luke sa mai urce in masina lui, deoarece isi pune viata in pericol. Apoi am facut o pauza pentru un efect mai dramatic, truc invatat la niste cursuri de actorie, si i-am zis ca Luke nu vrea sa-l sune, sau macar sa-mi dea mie numarul lui sa-l sun. La final am adaugat chiar si cateva lacrimi.
Poate Luke nu va fi pedepsit, insa mai mult ca sigur va fi mustrat bine. Am ras in sinea mea, desi pe chipul meu se citea o tristete de nedescris.
-Draga mea, imi pare atat de rau! Hai sus sa-ti dau ceva de la mine sa te schimbi. Sunt sigura ca vei arata grozav intr-un kimono.
-Ce?!
-Gasim noi ceva potrivit pentru tine.
-Dar vreau hainele mele!
Am incercat eu sa protestez in timp ce Shigeru ma tragea dupa ea pe treptele de lemn. Am intrat intr-o camera simpla, ca tot restul casei de altfel, dar frumoasa prin simplitatea ei. Avea un pat in mijlocul camerei, o floare asezata intr-un colt ,o pictura pe un perete si un dulap. Asta era tot mobilierul din camera. Si totusi era ceva atragator in acea camera aproape goala. Contrastul dintre ea si camera mea de acasa era uluitor. Peretii mei erau umpluti cu postere , patul mereu nefacut, haine pe covor, pe fotoliu, pe scaunul de la birou, unor si pe computer. Poate ca la intoarcere imi voi redecora camera si voi avea mai mult grija de aspectul ei. Poate!
Shigeru deschise usile de la dulap si dupa doar cateva secunde se intoarse spre mine aratandu-mi o rochie neagra cu flori rosii, lunga.
-Nici gand! Nu port asa ceva.
-Doar azi. Maine mergem in oras si-ti cumperi altceva.
Acum inteleg de ce a hotarat unchiul sa-si intemeieze o familie la celalalt capat al lumii. Shigeru este foarte frumoasa.  Nu am putut sa o refuz asa ca am inceput sa ma dezbrac.
-Stai! Ar putea trece Luke pe aici. Asteapta sa inchid usa.
Am asteptat sa inchida usa, apoi a venit langa mine si ma ajutat sa imbrac acel kimono. Cand m-am privit in oglinda am incercat sa fac abstractie de la parul meu blond si de la ochii albastri si am vazut ca aratam exact ca o asiatica. Poate ar trebui sa ma vopsesc bruneta. Shigeru imi prinse parul in maini apoi cu o clama sau cu niste bete, cred, si mi l-a prins intr-un coc putin ciufulit care imi place enorm.
-Nu-ti prinzi niciodata parul?
-Nu chiar, de ce?
-Pielea din spatele gatului, este mai alba decat pielea de pe restul corpului. Asta inseamna ca soarele nu a prea putut ajunge in aceasta zona.
A zambit si i-am raspuns la zambet. Probabil ma voi intelege bine cu ea.
-Mergem sa bem un ceai?
As prefera o cafea, dar sa-i fac pe plac.



P.S. Am decis sa postez cate un capitol intreg si sa nu-l disec in parti mai mici.
Povestea nu este facuta ca un fic ci ca un roman. Scuzati-mi greselile de tastare.
Titlul dupa cum am mai zis, este unul provizoriu. Daca aveti idei pentru un nou titlu nu ezitati sa mi le spuneti, iar eu voi fi recunoscatoare.
So, enjoy it!

_______________________________________

“We’re not breaking up…we will meet again...”
pus acum 14 ani
   
layla
Prospatura

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 53
Imi place!!!       nu prea am ce sa comentez este perfect. Astept urmatorul capitol!!!
pus acum 14 ani
   
Lady Alice
Administrator

Din: Busan
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3428
Multumesc ca ai avut rabdarea necesara sa citesti un intreg capitol. Multumesc pentru comentariu .

_______________________________________

“We’re not breaking up…we will meet again...”
pus acum 14 ani
   
Zombie
Moderator

Din: Ember
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1263
Uuu, lung, greseli nu sunt, pe pariu ca are in jur de 2000 de cuvinte, sau mai mult, odinioara si eu faceam astfel de capitole   Insa am amanat ficul ala.
Tipul ala jun, nu-mi inspira deloc, o fi mafiot, adica de ce nu-l suna nimeni si de ce se poarta cu toti ca si cum ar fi sclavii lui, cred ca Cathleen ii va arata lui cine=i seful
Luke saracul imi aminteste de un catel plouat
Scuze ca nu am coimentat mai devreme, desi l-am vazut, nu l-am citit asa de repede. aseara ma mai si intrerupt mama
Imi place fata, seamana cu una dintre laturile personalitatii mele   E diabolica si adventuroasa
NEXT!

Oh si Edit: ador felul cum scrii, numai ca nu tot timpul imi dau seama de unde incepe un nou alineat.

Modificat de Mada (acum 14 ani)

_______________________________________
Everybody's looking for something
Some of them want to use you
Some of the them wanna get used by you
Some of them want to abuse you
Some of them want to be abused
pus acum 14 ani
   
Lady Alice
Administrator

Din: Busan
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3428
Imi dau seama de unde incepe un nou alineat Madalina ca slava cerului nu sunt atat  de batuta in cap. Alineatul apare odata cu o noua idee. Insa nu respect asta.[ sunt ignoranta in aceasta privinta] Deci este doar greseala mea ca scriu ca o continua idee. Scuze!
Multumesc pentru comentariu.
Sincer esti departe de ideea de baza a povestii , insa sper ca pe parcurs sa te apropii de ideea mea .
Cat despre capitol, sa stii ca nu este absolut deloc lung. Am intalnit carti cu capitole gigantice. Al meu este oricum minuscul. Si la acele carti cu capitole mari, ma refer la cartile cu adevarat bune nu la toate tampeniile ce apar pe piata.
Inca o data , multumesc pentru comentariu.

_______________________________________

“We’re not breaking up…we will meet again...”
pus acum 14 ani
   
Zmeurica
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 5800
Eu vroiam sa fiu prima,dar nu am vazut cand ai pus. Imi cer scuze pentru asta,dar apar si eu cu intarziere.
Am citit si chiar mi se pare foarte tare. Mai ales unele replici. Cathleen mi se pare foarte tare, nu stiu de ce dar mi se pare ca are un caracter aparte.
Cat despre Jun si el e dragut, cu toate ca il cred mai ciudat, ma cam atrag de la o vreme tipii astia.
Asa..mi-a placut faza ai cu ''Iti este frica de viteza?'' Mi-am adus aminte de o faza. Stii tu care.   Ma rog..sarind peste este superba. Si vrem continuarea!  

pus acum 14 ani
   
Nyan -fucking- Kat!
Membru al familei

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1132
Imi place cum ea se completeaza atat de bine cu Jun, el bad-boy si ea scorpie. Luke e cam ... prostut. Adica nu ar trebui sa ii fie sclav bogatasului, chiar daca el e copil adoptat si nici chiar asa de bogat, adica macar sa protesteze, nu sa se supuna. Ador cultura straina si tot ce e diferit. Imi place mult felul in care scri, mai ales partile cand ii povestesti frustarile si starile. Imi place la nebunie contrastul pe care il faci intre ea si ...  tot.  Mi-am si imaginat-o, o americanca blonda cu ochii albastrii, plina de capricii si principii, foarte egoista, dar toate asta o fac unica. Asta nu inseamna ca nu este draguta, pot pune pariu ca o sa ai o parte cand o sa descrii cea mai frumoasa/emotionanta scena si o sa fie cam cam perfect.
Se vede ca ai experienta in scris, imi place si cum descrii, dar mereu este loc de mai bine. Ok, nu iti sugerez sa scrii ca mine, este dezastruos, intreab-o pe Madalina daca nu ma crezi(, dar nu acum, acum apreciaza).
Bine, recunosc, cel mai mult mi-a placut partea de la final. Cata ironie cu bagajele fetei, ea credea ca mama este diferita de copil. Stii, copii sunt exact cum sunt parintii. Am o presimtire ca daca ea va incepe sa se poarte mai frumos, lumea ei se va destrama si se va simti nasol. Nu te speria, nu sunt Mama Omida.
Imi pare rau ca am comentat atat de tarziu, dar e greu rau cu scoala asta. Vreau sa imi cer scuze si pentru comentariul asta cam micut pentru capitolul tau kilometric.
Apropo, n-am nimic impotriva capitolelor kilometrice.
Astept next!

_______________________________________
pus acum 14 ani
   
Lady Alice
Administrator

Din: Busan
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3428
Multumesc pentru comentarii!
Postez cate un capitol deoarece imi e prea lene sa-l sectionez, plus ca postand capitolul intreg o sa si termin de postat povestea mai repede .
Iar acum capitolul 2:

                                                  2. Un nou El



    Shigeru mi-a explicat ca Jun este fiul unui mare afacerist si ca atat Luke cat si unchiul Steve, lucreaza pentru el. I-am povestit despre "Big Apple" si mi-a marturisit ca isi doreste sa viziteze America. Dupa lungi discutii, am intrebat-o unde as putea sa stau sa ascult muzica. I-am spus ca sunt dependenta de muzica, insa atunci cand m-a privit cu ochii mari am inceput sa rad si am asigurat-o ca glumesc. Ce speriosi pot fi cei de aici. Ma intreb cum ar reactiona daca ar afla de droguri. Probabil ar lesina. Am iesit pe veranda unde am gasit o bancuta.
Cerul era violet iar soarele era ascuns undeva dupa munti. Ce soarta pentru cele doua astre, soarele si luna! Pe acelasi cer infinit si totusi, niciodata impreuna. Atat de aproape si totusi atat de departate una de alta. Mi-am aprins o tigara si am privit in continuare cerul. Mereu mi-a placut asta. Tin minte ca urcam pe acoperisurile cladirilor impreuna cu Rosalie, si priveam cerul. Rosalie, ea este acum o parte din cer. O parte din ceea ce-i placea atat de mult si-si dorea sa atinga. O farama din infinitate. Acum face parte din acest paradis si nu se chinuie sa faca fata problemelor ce nu se lasa niciodata prea mult asteptate.
-Ar fi bine sa stingi aia. Tata trebuie sa apara.
Luke ma privea incruntat. Nu l-am ascultat, desigur, si am fumat pana am ajuns la filtru. Acesta intre timp venise langa mine pe banca si privea cerul ganditor.
-Nu am inteles niciodata!
Exclama acesta brusc, facandu-ma sa tresar. L-am privit curioasa asteptand sa continue.
-Nu am inteles niciodata de ce unii oameni fumeaza.
Am ras. Nu cred ca exista in lume vreun nefumator care sa inteleaga asta.
-Plictiseala la inceput sau poate anturaj, depinde de caz. Si apoi dependenta sau obisnuinta, desi daca stau bine sa ma gandesc, obisnuinta e tot un fel de dependenta, nu? Nasol, dar ce sa faci daca si viata e nasoala? Faci si tu ce poti sa o inrautatesti.
-Lasa-le.
- Nu-mi fac eu griji pentru ele. Trebuie sa ma las de chestii mult mai periculoase.
-Cum ar fi?
-Povesteste-mi despre unchiul Steve, cum arata?
Acesta incepu brusc sa rada si ma facu sa tresar, din nou. Ce e atat de amuzant in intrebarea mea? El nu realizeaza ca eu nu mi-am mai vazut unchiul de treisprezece sau paisprezece ani?
-Te pricepi.
La ce ma pricep? La statul pe banca? La privit cerul? Tipul asta nu poate vorbi si el coerent? Ca sa-l pot intelege si eu, macar. E un ciudat, clar.
-La ce?
-Te pricepi sa schimbi subiectul. Si cand vorbeai azi cu mama. Cand discutia se indrepta spre tine schimbai subiectul. Nu stiu daca iti dai seama cand faci asta sau daca te protejezi din instinct. Cert este ca faci o mare greseala , daca incerci sa-ti ingropi trecutul. Este o greseala la fel de mare ca si faptul de a trai in trecut. Trecutul trebuie sa fie acolo, indiferent cum este. Cat despre tata, il vei cunoaste chiar acum.
I-am urmarit privirea pana am dat de o masina ce tocmai parca. Ma lasase fara replica prin rationamentul sau de mai devreme. A vorbit ca un psiholog. Si totusi are atat de multa dreptate!
Se ridica de langa mine si intra in casa, dar reveni imediat cu un spay de gura. Am mascat mirosul de tutun si i-am inapoiat recipientul.
-Sa stii ca nu ma intereseaza daca afla ca fumez.
-Hai macar cateva zile sa-i lasam in ceata, ok?
Am dat din cap aprobator. Pana la urma cred ca o sa-mi placa Luke.
Mi-am indreptat privirea spre alee, unde un barbat cam la un metru optzeci, ce avea in jur de cinzeci de ani, ne zambea fericit. Parul saten candva, acum era alb in zona tamplelor. Cu ochelari pe nas, imbracat cu un costum negru si carand dupa el o servieta. Se propti in fata mea privindu-ma atent.
-Buna seara copii. Cathleen? Ce mare te-ai facut! Eu inca ma asteptam sa vad acea copila cu aparat dentar si cu genunchii juliti.
Imagini cu min,e mica cu aparat dentar si fuste scurte , de unde mi se puteau vedea genunchii mereu zgariati, mi-au aparut in minte. Cea mai jenanta perioada din viata mea. Am scuturat capul ca sa scap de acele imagini de-a dreptul apocaliptice. Steve radea amuzat, dupa care ma lua intr-o imbratisare de urs ce ma lasa aproape fara aer. In sfarsit! Ceva normal si nu formal , in aceasta tara !
-Bun venit Cathleen.
-Multumesc.
Am ramas surprinsa de propria mea voce ce parea gatuita. Din vina emotiilor? Posibil. Am intrat in casa unde mirosea frumos a mancare. Ah, acum realizez ca imi este foarte foame. Masa era deja aranjata in salon. O masa mica, rotunda, joasa, ce avea in jurul ei patru perne. Luke ma trimise la baie sa ma spal pe maini apoi ne-am asezat la masa, eu intre Luke si Steve. Mancarea este ciudata, colorata cu verde, rosu, galben, alb, insa arata bine. Iar la foamea mea as manca orice.
Steve mi-a aratat cum sa tin betele dar dupa numeroase incercari esuate am lasat betele jos si am inceput sa mananc cu mana. In fond, sunt curata, doar m-am spalat pe maini. Steve si Luke au ras de stangacia mea, insa Shigeru s-a uitat urat la mine. Privirea ei a fost imediat sesizata de Steve care i-a soptit repede ceva la ureche. Doar nu vrea sa mor de foame ca nu stiu sa folosesc betisoarele!Totusi mancarea a fost delicioasa.
Dupa masa i-am soptit lui Luke, care era mai nou aliatul meu, ca ma duc sa fumez iar acesta mi-a strecurat spay-ul in mana. Am iesit pe veranda si am privit cerul. Nu este de mirare ca nu-mi este somn, avand in vedere ca aici e noapte , iar acasa e zi. Diferenta de fus orar nu poate fi decat frustranta.
Motorul unei masini se auzi usor pe strada, dupa care parca exact langa masina lui Steve. Am recunoscut imediat masina ce stralucea in lumina lunii de parca ar fi fost insusi un astru ceresc. Am stins tigara si am plecat spre ea. Usa din dreapta soferului se deschise brusc, aproape lovindu-ma.
-Ce dracu?!
-Cathleen, urca.
Am urcat, desi tot ce-mi doream era valiza, nu si compania tipului. In masina nu era aprinsa nicio lumina. Mi-am inabusit un tipat cand mi-a intins o sticla. Am crezut ca vrea sa-mi dea cu ea in cap. Am luat-o si am mirosit lichidul din interior deoarece nu puteam vedea eticheta. Whisky.
-Whisky.
Spuse el incet. Am baut. Lichidul imi ardea gatul, apoi cobora usor in jos incalzindu-mi maruntaiele. O senzatie placuta si calda.
-Fumezi?
Eram gata sa neg in momentul in care el imi intinse un pachet. Am luat o tigara pe care am aprins-o cu propria bricheta, ignorand mana sa intinsa.
-Valiza mea a ramas la tine in masina.
-Stiu. Am venit sa ti-o aduc ca altfel ramaneai fara ea.
- Adica?
-Simplu. Am fost cu mama la cumparaturi azi si cand a vrut sa-si puna gentile , am descoperit valiza.  I-am explicat ca e a verisoarei lui Luke, insa e mama si a vrut sa o arunce. Patetic! Desigur nu i-am dat voie, insa la cum o stiu eu pe ea, sigur a pus pe cineva sa-mi umble in masina la noapte, sa ia valiza si sa scape de ea. Iar asta nu inseamna ca o sa ti-o aduca ci doar ca nu ai s-o mai vezi niciodata.
Il ascultam uimita. Vorbea cu dispret despre mama sa. Probabil asa as fi parut si eu daca as fi vorbit despre mama. Dar de ce sa imi arunce valiza? Probabil tipul seamana cu maicasa.
-Nu vreau sa ma duc acasa.
-Asa ca ai venit aici sub pretextul ca-mi aduci valiza.
Am concluzionat eu dupa o alta gura de whisky.
-Da, mi-am zis sa-ti aduc valiza inainte sa scape mama de ea. Acasa la mine e o agitatie de nedescris si urasc agitatia. Vine maine Mariko, ce sa spun! De parca nu putea sa ramana in Londra definitiv si sa-si gaseasca si un sot eventual. Daca nu a gasit unul pana acum, sunt doar doua posibilitati. Ori e urata , ori e proasta. Si sincer nu stiu care e mai groaznica decat alta!
Nu m-am putut abtine si am inceput sa rad, iar el m-a acompaniat. Nu mai era acel tip arogant ce se crede net superior celor din jurul sau, ci un baiat normal ce acum isi ineaca amarul in alcool.
-Dar cine este Mariko?
Incepu sa rada isteric, fapt ce m-a speriat. Oare are voie sa bea alcool, sau sufera de vreo boala iar acum sunt efectele adverse? Mai lua o inghititura de whisky si se linisti. Lucru ce ma facu sa expir usurata. Imi pasa apoi mie sticla. In timp ce luam si eu o inghititura, Jun aprinse o tigara pe care mi-o inmana , iar el isi aprinse alta.
-Banuiesc ca am simtit nevoia sa ma confesez cuiva din exteriorul cercului meu. Care nu cunoaste povestea . Si de aceea ti-am zis tie, care nu stii nimic despre mine. Stii ce ar fi zis Luke daca i-as fi zis ceva?
Am negat si am incercat sa-i deslusesc trasaturile in intuneric.
-Ar fi zis ca asa a fost scris. Iar eu m-as fi intrebat de cine a fost scris? Cert este ca Luke accepta orice schimbare a vietii cu zambetul pe buze. Oricum, el niciodata nu va fi fortat sa se casatoreasca cu o anume persoana.
-Ce vrei sa spui?
-Ai intrebat cine e Mariko, nu? Eu iti raspund. Este logodnica mea. Logodnica pe care n-am mai vazut-o de cand aveam noua ani. Deci au trecut de atunci unsprezece ani!
Tonul sau trada furia. Era acelasi ton pe care il folosise cu oamenii care doreau sai ridice masina la aeroport. Logodnica lui? Dar cati ani aveau cand sau logodit? Astia traiesc in Evul Mediu, unde parintii decid cand si cu cine se vor casatori copii lor. Sincer incepe sa mi se faca mila de el, e chiar trist sa fii nevoit sa te casatoresti cu cineva pe care abia ti-l amintesti. Unde este dragostea in aceasta casatorie?
-Si maine vine, intelegi? Iar eu habar nu am cum ar trebui sa ma port cu ea. Ca un iubit sau ca un necunoscut? Sa-i strang mana, sau sa o strang in brate? Sa o pup pe buze, pe obraz, sau sa nu o pup deloc? Si daca nu o sa-mi placa, sau daca ea nu o sa ma placa? Ce o sa fac atunci?
De ce imi povesteste mie asta? Din cate imi amintesc , nu sunt psiholog. Este ciudat sa-i ascult confesiunea, frustrarile. Cel putin eu ma simt ciudat. E ca si cum as lua asupra mea sentimentele sale.
-Esti beat?
Nu m-am putut abtine sa nu intreb, insa el drept raspuns rase zgomotos. Nu mai era acel tip indiferent, de la aeroport, ci era unul complet nou. Doar infatisarea ii era aceeasi. Nu mai avea ochelarii de soare la ochi, dar tot nu-i puteam vedea culoarea si nici forma ochilor, in intuneric. Poate sunt ca ai mei si ai lui Steve, mari, sau poate sunt ca a lui Shigeru sau ai lui Luke, migdalati. Sau poate sunt diferiti.
-Probabil sunt beat, deoarece vorbesc mult. Totusi, sunt constient de tot ceea ce spun, te asigur.
Am zambit , stiind ca nu ma poate vedea. Am scos telefonul din buzunar si i-am dat drumul jos.
-Poti sa aprinzi o lumina? Mi-am scapat telefonul.
Imediat se aprinse o lumina, aproape orbindu-ma. M-am aplecat si mi-am luat telefonul, dar cand m-am ridicat si l-am privit un soc mi-a strabatut tot corpul. O taietura ii sangera putin mai jos de ochiul stang. Avea sange uscat pe tot obrazul. Buza ii era si ea lovita. Impactul fusese puternic, probabil un pumn, pentru ca ii era umflata si sangera. Din instinct mi-am dus mana la piept iar printre buze  mi-a scapat un "oh" de uimire. Era imbracat cu aceleasi haine cu care fusese imbracat la aeroport,insa camasa alba avea acum numeroase pete de pamant si sange, sacoul negru, era la fel de murdar. Iar pantalonii ii erau rupti in dreptul genunchiului stang. Doar cravata ii lipsea din costumatia cu care fusese la aeroport. Probabil si-o daduse jos. Ochii sai ii urmareau pe ai mei cu o intensitate intimidanta. Ochii ii erau negri si totusi stralucitori. Erau asemeni ochilor lui Shigeru , negri dar calzi. Un contrast subtil intre rece si cald. Erau umbriti in mod generos de gene negre, lungi si dese. Ochi migdalati, specifici asiaticilor. Buzele pline, acum deformate din pricina buzei de jos ce era umflata , emanau senzualitate.
-Aproape regret ca ti-am adus valiza.
-De ce sa regreti?
-Simplu. Pentru ca arati minunat in acest kimono.
-Ce ai patit ?
Neputandu-ma abtine am intins o mana si am atins buza sparta, dupa care am atins si taietura de sub ochi. Erau recent facute.
-Am vrut sa ma plimb, dar am fost atacat de doi hoti. Cat de nesigure sunt strazile din Tokyo, mai ales pentru o fata! Nu am fost atent la hoti, eram prea preocupat de viitor. De aceea nu am observat ca unul din cei doi era inarmat cu un cutit. Si " voila" !
Vorbea cu nepasare, plictisit parca de scenariu. Nu-i pasa ca viata ii fusese intr-un real pericol.
-Daca vrei, ma duc in casa sa aduc niste pansament si niste alcool sanitar, ca sa-ti curat ranile.
Acesta dadu nepasator din umeri. Am iesit din masina aruncandu-i peste umar un " vin imediat" si m-am impleticit spre casa. Inauntru, Steve, Shigeru si Luke, stateau in living si se uitau la TV. M-au invitat sa ma alatur lor insa i-am refuzat politicos, spunandu-le ca ies afara sa privesc cerul.Acestia au dat doar din cap aprobator, mult prea absorbiti de emisiunea de la Tv ca sa fie atenti la explicatia mea.
Am gasit in baie cele necesare, dupa care am iesit din casa si am alergat spre masina.
-Ai durat mult!
Tonul ii era rastit si serios. M-am uitat urat la el insa acesta incepu imediat sa rada.
-Glumeam. Si acum , domnisoara doctor, in ce consta operatia aceasta dificila la care ma ve-ti supune in minutele ce urmeaza?
Imi venea sa rad insa am reusit sa raman la fel de serioasa ca el si am zis:
- Pai domnule, sa va explic. Castrarea consta in..
Nu am mai putut continua si am inceput sa rad odata cu el.
-De mult nu am mai ras asa!
Marturisi el fericit.
Am inceput sa-i curat rana usor. Nu este adanca, deci sunt slabe sanse sa-i ramana cicatrice. Am profitat de ocazie si i-am analizat atent trasaturile chipului. Are o forma a fetei perfecta. Nici prea rotunda, nici prea patrata, nici prea lunga ci perfecta. Avea din fiecare cate putin.Nasul nu ii era incovoiat cum am observat la cateva persoane in aeroport. Are trei alunite micute. Doua pe obrazul drept si una pe obrazul stang. Am tresarit in momentul in care am dat de ochii sai ce ma priveau intens.
-Te doare?
Am intrebat derutata , uitandu-ma in ochii sai sclipitori.
-Foarte tare!
Am privit nedumerita. Taietura de sub ochi nu era adanca , iar eu o curatasem cat mai usor posibil. De fapt intrebarea mea fuse una din politete, de dragul conversatiei, pusa de fapt , doar ca sa scap de privirea sa. Eram sigura ca raspunsul sau va fi "nu". Insa raspnsul sau ma dezorientase imediat. Ca sa fiu sigura ca am auzit bine am mai intrebat o data, insa raspunsul a fost acelasi si de asta data.
-Stiai ca iti musti buza de jos cand te concentrezi?
Am dat din cap in semn ca nu si am continuat sa-i pansez rana , de asta data cu mult mai multa atentie. Imediat ce a fost gata am batut din palme , mandra de treaba facuta. Pana la urma m-au ajutat cu ceva si acele ore de voluntariat de pe ambulanta.
-Gata, acum Mariko nici nu o sa observe taietura de pe...
Buzele sale le prinse pe ale mele deodata. Am clipit uimita , in timp ce el se departa de mine , zambind.
-Ce naiba faci?
-Iti inchid gura, desigur. Ti-a mai zis cineva ca vorbesti mult?
Zambi aratandu-si dintii impecabili ca doua siruri de perle.
-Rade ciob de oala sparta!
-Eu doar cand sunt beat vorbesc mult, iar acum incep sa ma trezesc.
-Atunci mai bea o gura de whisky.
-Nu mai am. Am varsat continutul sticlei cand ai fost in casa. Vreau sa fiu eu, cel constient, in prezenta ta.
-Sa stii ca-mi place de tine mai mult cand esti ametit decat atunci cand esti treaz.
Abia dupa ce am rostit ultimul cuvant mi-am dat seama ce am spus. Clar, intai gandesc si apoi incep sa vorbesc. Asta este singura solutie pentru a nu ma face de ras.
-De ce?
Acesta se apleca spre mine , privindu-ma atent. Am inghitit cu greu nodul ce mi s-a pus in gat.
-Pai, vezi tu, faptul ca vorbesti mult, mi se pare un motiv cat se poate de suficient. Deoarece, atunci cand esti treaz , abia daca scoti doua cuvinte. Si in plus , acum razi! Iar atunci cand nu ai baut nimic esti chiar irascibil. E o diferenta mare de temperament, intelegi?
-Poate ai dreptate. Insa te asigur ca si atunci cand nu beau nimic , vorbesc si rad. Tu nu ai avut timp sa ma cunosti , desigur, insa vei vedea ca concluzia ta este eronata.
Spuse toate acestea zambind. Dupa care se apropie iar de mine si-mi puse un sarut rapid pe buze . Am clipit uimita la reactia lui. Este pentru a doua oara cand face asta!
-Te rog sa nu mai faci asta.
-Ce?!
Intrebarea mea fu mai mult  o exclamatie decat o intrebare . Ce sa nu mai fac? Din cate imi amintesc, el m-a sarutat pe mine si nu eu pe el.
-Te rog sa nu mai clipesti asa cand te sarut. Imi dai senzatia ca esti speriata. Sau chiar esti speriata?
Am negat. Desi minteam clar prin acel gest mut.
-Cred ca trebuie sa plec. Pot sa-mi iau valiza?
-Da si eu ar trebui sa plec , cred. Multumesc pentru tot. E deschis in spate.
Am coborat si m-am dus in spatele masinii. Mi-am scos valiza si masina pleca imadiat ce am inchis portbagajul. Am pornit usor spre casa. Cei trei erau inca cu ochii atintiti asupra Tv-ului. I-am intrebat care este camera mea, dar cand au intors privirea, au facut ochii mari cat cepele.
-De unde ai valiza?
Intreba Luke ridicandu-se in picioare. Parea deja inceputul unui film de groaza , cand atacatorul se indreapta spre victima ce nu banuia absolut nimic. Mi-am pastrat calmul si am ridicat indiferenta din umeri.
- A venit Jun si mi-a adus-o.
-Unde e acum?
-A plecat.
-Si nu l-ai invitat inauntru?
-Nu.
Un oftat prelulg se auzi la unison.
-Trebuia sa-l inviti inauntru.
Era prima data cand se baga si Steve in conversatie. M-am uitat urat la el, sperand sa inteleaga mesajul , ca el ar trebui sa fie de partea mea, insa cum acesta nu adauga nimic , am continuat.
- Nu l-am invitat si punct. Imi aratati si mie unde este camera mea? Vreau si eu sa dorm.
Tonul imi era total neexpresiv. Acelasi ton cu care vorbeam cu mama. De ajuns cu politeturile ca li se urca la cap. Sau privit unul pe altul uimiti , dupa care Luke trecu pe langa mine si incepu sa urce treptele de lemn ce conduceau spre etajul superior. L-am urmat pana la o usa , unde acesta se opri brusc. Am deschis usa insa nu am putut deslusi nimic in intunericul bezna ce domnea in camera.
-A fost urat din partea ta. Trebuia sa-l inviti inauntru.
Nu am stat pe ganduri si i-am trantit usa in nas.


P.S. Scuzati-mi greselile.

_______________________________________

“We’re not breaking up…we will meet again...”
pus acum 14 ani
   
Nyan -fucking- Kat!
Membru al familei

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1132
Ce moment dragut in masina! Si mie mi se pare ca jun e mult mai ok beat decat breaz. Imi plac mult replicile lui, chiar daca is d-alea de dat pe spate, sunt inteligente. Foarte frumos descrisa partea cu apusul, bune idee cu vanataile, geniala faza cand a povestit Jun ca mama sa vroia sa ii arunce valiza. Hmm, se vede ca fata e americanca, politeturi doar la ore fixe.
Saracul Jun, sa te casatoresti obligat mi se pare un lucru foarte trist, nici sa nu-i stii chipul acelei persoane cu care vei fi nevoit sa te-nsori.
Ti-am vazut greselile, majoritatea de tastare, dar nu sunt multe. Ai grija la timpuri.
Luke e intr-adevar ciudat, o data e pampalau si o data e un geniu:s
Next!  

_______________________________________
pus acum 14 ani
   
layla
Prospatura

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 53
Sincer nu se observa greselile pentru ca scrii foarte frumos si reusesti sa captezi atentia intr-un mod placut.
Next        

pus acum 14 ani
   
Zmeurica
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 5800
Frumos..na eu nu prea am inspiratie si nici nu prea stiu sa comentez ficuri. Deci astept continuarea!
pus acum 14 ani
   
Zombie
Moderator

Din: Ember
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1263
Greseli nu prea ai,
Cand citesc am senzatia ca vizionz un film, adica un serial sau nu stiu, mi se pare real si toturi ireal, ca un videoclip.
Ciudat e sa mi-l imaginez p jun, caci la inceput mi l-am inchiput ca pe un tip gras si dur
Iar acum mi s-a eronat si deformat imaginea
Am realizat ca nu sunt sigura care inchidee gura fetelor printr-un sarut din partea baietilor   Numai ca parca in situatii diferite.
Sincer mi place mult, dar am tentatia sa citesc in 2 transe, oricum e chiar foarte bine ca nu sunt parti scurte
NEXT!

Edit: miam mai amitit, faza cu luke cu psihologia, cu ceea ce  a spus el, eu traiesc mai mereu in trecut
S imi place mult personalilatea lui Jn, e interesant si pe bune ca Cathleen imi aminteste de mine
Diviza" viata e un pres pe care cineva tot se va sterge, mai devreme sau mai tarziu, asa ca de ce sa nu fac si eu asta?"

Modificat de Mada (acum 14 ani)

_______________________________________
Everybody's looking for something
Some of them want to use you
Some of the them wanna get used by you
Some of them want to abuse you
Some of them want to be abused
pus acum 14 ani
   
Nyan -fucking- Kat!
Membru al familei

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1132
Cand pui next?:'(

_______________________________________
pus acum 14 ani
   
Zombie
Moderator

Din: Ember
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1263
Si eu care credeam ca am ratat pana acum 1001 de nexturi:o3
In fine, inteleg ca esti cu bacul si alte alea:P

_______________________________________
Everybody's looking for something
Some of them want to use you
Some of the them wanna get used by you
Some of them want to abuse you
Some of them want to be abused
pus acum 14 ani
   
Lady Alice
Administrator

Din: Busan
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3428
Oh, scuze fetelor! Am abandonat in ultimul timp multe chestii, printre care si aceasta poveste. Adica eu am povestea terminata[ nu ma apuc sa postez ceva daca nu este deja teminat] dar am uitat de ea. Trebuie sa mai recitesc o data capitolul inainte sa-l postez[pentru a corecta posibilele greseli] deci nu stiu daca il postez in noaptea asta.
Insa maine, cel tarziu, postez .
Multumesc pentru toleranta!
Pupi

_______________________________________

“We’re not breaking up…we will meet again...”
pus acum 14 ani
   
Nyan -fucking- Kat!
Membru al familei

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1132
Ne bucuram ca te-ai reintors si asteptam capitolul cu drag >;D<

_______________________________________
pus acum 14 ani
   
Lady Alice
Administrator

Din: Busan
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3428
Multumesc >;D<

_______________________________________

“We’re not breaking up…we will meet again...”
pus acum 14 ani
   
Zombie
Moderator

Din: Ember
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1263
Ok, si eu astept, ca imi place:]
@kat:Merci, draga avocata:*

_______________________________________
Everybody's looking for something
Some of them want to use you
Some of the them wanna get used by you
Some of them want to abuse you
Some of them want to be abused
pus acum 14 ani
   
Lady Alice
Administrator

Din: Busan
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3428
                             3. Haosul vesnic



A doua zi am redevenit eu. M-am imbracat cu o pereche de jeansi scurti, chiar foarte scurti, si cu un maieu larg , alb, pe care l-am decorat cu un colier negru, lung.Mi-am conturat bine ochii cu creion negru, iar parul mi l-am lasat liber. M-am incaltat cu o pereche de sandale cu talpa joasa si am iesit din camera. Pe hol m-am intalnit cu Shigeru care aproape scapa vaza din mana cand ma vazu si scoase printre buze un " oh" ce-i trada in mod evident uimirea. Mi-am pus ochelarii la ochi si castile in urechi, dar inainte sa dau drumul la muzica am informat-o:
-Nu ma astepta la masa.
-Unde pleci asa?
-Sa vizitez.
Nu stiu daca a mai zis ceva deoarece am dat drumul la muzica si i-am intors spatele. Desi nu este trecut de ora unsprezece, este cald. Nu exagerat ci potrivit.Asa ca am pornit pe alee pe ritmurile melodiei "I hope" a formatiei coreene Ft Island. Nu stiu cat am mers, insa labirintul zbarlit de blocuri parca taiate cu foarfeca, sprijinindu-se  unele de altele , intr-o dezordine infernala, se inalta brusc.Am hoinarit ceva timp sigura ca stiu cum sa ma intorc acasa, dar acum incep sa am indoieli asupra directiei. Traficul devenea tot mai des pe masura ce timpul trecea. Claxoanele masinilor spargeau pe alocuri melodia.
In fata mea , pe strada era un ambuteiaj ingrozitor. Ce bine ca nu ma aflu intr-una din aceste masini blocate! Sirenele ambulantelor se aud din ce in ce mai tare asa ca am grabit pasul pana am ajuns intr-o intersectie, ce pare a fi centul acestui ambuteiaj. Nu sunt crutata de nimic in aceasta prima zi a explorarii orasului si zaresc ceva contorsionat , ce zace intr-o imensa balta de sange. Cand realizez ce se afla intradevar acolo, stomacul mi se strange si incep sa fug, lovindu-ma periodic de cate un trecator. Fug incotro ma indreapta muschii mei incordati la maximum.
Cand am reusit sa ma calmez, era deja intuneric. Insa bulevardul pe care ma aflu e luminat ca ziua de la neoanele firmelor multicolore. Deasupra sunt  agatate inscriptii luminoase , decorate cu straniile ideograme japoneze.
Am oftat prelulng, incercand din rasputeri sa ma calmez. Sunt o maiestra in ceea ce priveste problemele. Intru in ele , fara macar sa-mi dau seama! Daca as sti adresa unchiului Steve, ar fi mai mult decat simplu sa ma intorc, insa nu o stiu si nici nu am telefonul la mine. De ce mama naibii au mai fost inventate telefoanele mobile daca nu sa le iei oriunde cu tine? De ce nu pot respecta macar o singura regula nescrisa si sa-mi car telefonul mereu dupa mine? Am incetat sa ma mai injur in momentul in care am dat peste o tipa ce nu parea a fi de prin zona si m-am gandit ca pot face rost de cateva informatii cu privire la locul in care hoinaresc. Insa tipa nu stia decat japoneza , cred, deoarece am incercat sa-mi exploatez si minimele cunostinte de limba franceza in conversatia cu ea dar fara niciun rezultat. Nu mi-a putut raspunde la nicio intrebare.
-Esti bine?
M-am intors si am vazut un barbat de maxim douazeci si cinci de ani ce ma privea curios.
-Sunt bine, doar ca..De fapt nu sunt deloc bine! M-am ratacit in acest groaznic labirint si nici macar nu stiu adresa de acasa. Nu stiu ce sa fac. Sunt pierduta!
Vocea mea trada disperarea ce pusese stapanire pe mine de la ultima non-conversatie cu fata ce nu parea a fi asiatica. Ochii imi erau plini de lacrimi asa ca m-am sters imediat cu mana. Tipul insa parea imun la disperarea mea, ba chiar ma privea amuzat. M-am abtinut sa-l injur, deoarece era unicul meu colac de salvare, iar daca il pierdeam pe acesta eram un punct pe o harta invizibila.
-Ok, domnisoara?
-MCalister. Cathleen MCalister.
-Domnisoara Cathleen atunci. Ai incercat sa-ti suni parintii?
Tipul era foarte relaxat. De parca ar fi explicat unui copil de doi ani ca strainii sunt periculosi.
-Nu am telefonul la mine.
-Foarte inteligent.
Ma ironiza el .Cu siguranta deja ii parea rau ca a pierdut cateva minute din pretiosul sau timp liber, cu mine.
-Banuiesc ca nu stii numarul parintilor, nu?
Ma privea sceptic cu spranceana stanga ridicata in mod ironic.
-Nu.
Tonul imi era impartial, indiferent. Insa in interior imi venea sa ma pun in genunchi in fata lui, lucru pe care nu l-am mai facut niciodata si pe care nici nu intentionez sa-l fac prea curand, doar ca sa ma salveze. Atat de disperata pot fi.Ce a fost in capul meu cand am plecat in oras, de una singura?
-Da-mi atunci numele complet al parintilor si voi verifica la fiecare hotel pana ii voi gasi.
-Nu sunt aici cu parintii si nici nu stau la hotel. Stau la un unchi. Steve Masters. El este unchiul meu, fratele mamei si sta aici de mai multi ani.
-Bun, o sa-i aflu imediat numarul de acasa.
Se departa apoi de mine tinand telefonul la ureche. Vorbea repede in japoneza. Cand se apropie de mine, un zambet ii lumina intreaga fata.
-Ca sa vezi, nu am aflat doar numarul ci si adresa . Deci mergem?
Atat de repede? Inseamna ca sunt aproape de casa? Ce patetica sunt ca m-am panicat la cativa metri distanta de casa! Sau poate nu este atat de aproape,in fond am alergat pe strazi aproape toata ziua. Dar el vorbeste cu o siguranta de parca ar cunoaste exact adresa.
-Casa unchiului este aproape?
-Nu, am masina parcata peste drum.
Am urmat cu privirea directia indicata de mana sa dreapta si am dat de o masina sport argintie. O masina foarte puternica , frumoasa si probabil foarte scumpa.
-Cine esti?
Abia cand am rostit intrebarea am realizat ca habar nu aveam cine incearca sa-mi fie inger pazitor in Tokyo.
-Owen Kingsley. Si sunt englez.
Spuse el ranjind cu toti dintii. A rostit ultimele cuvinte de parca ar fi fost o onoare sa fie englez.
-Mi-am dat seama dupa accent ca sunteti englez domnule Kingsley.
Am replicat rece. Intotdeauna englezii incercau sa para superiori americanilor si invers. Pe mine insa acest conflict tacit dintre englezi si americani ma lasa rece. O prostie rasiala.
-Spune-mi Owen, te rog.
Am aprobat si l-am urmat spre masina.
In drum spre masina am dat de un parc superb. Era atat de bine aranjat, ca florile, plantele, copacii, iti luau imediat ochii.
-Mi-ar placea sa vin aici singura, la lumina lunii. Ca acum.
Parcul era foarte diferit de parcurile din tara mea. Era fascinant prin frumusetea si mai ales prin linistea emanata de el. Era ca o oaza in mijlocul desertului. Si totusi era o oaza in mijlocul junglei de asfalt.
-De ce?
-Deoarece cred ca este cel mai frumos tablou pe care l-am vazut in viata mea.
-Nu la asta ma refeream. Intrebam, de ce sa vii aici singura?
De ce singura? Lovitura sub centura, clar. De ce as veni intr-un astfel de loc minunat singura?
-Pentru ca as veni intr-un astfel de loc doar cu persoana iubita.
-Iar persoana ta iubita nu este aici?
Persoana mea iubita? Am asa ceva? Nu, nu am.
-Nu iubesc pe nimeni.
Si totusi in timp ce rosteam aceste cuvinte, imagini din seara precedenta mi-au revenit in minte. Probabil asa imi doresc sa stau cu cel pe care il iubesc. Sa vorbim si despre cele mai neimportante trairi ale nostre, dar sa vorbim, sa comunicam. Sa fim impreuna mereu.
Owen nu mai spuse nimic, concentrandu-se la condus. Pare un barbat dur si totusi prin aceasta duritate emana o sexualitate sufocanta. Este dragut, poate chiar frumos, dominant prin inaltime si atragator . Pana si vocea ii suna senzual. Parul sau blond , era ciufulit, iar ochii albastri scrutau drumul. In scurt timp am inceput sa recunosc strada ce ducea spre casa lui Steve, iar cand l-am informat de observatia mea, acesta rase.
Owen parca in spatele masinii unchiului meu. Daca mi-au facut urat seara trecuta ca nu l-am invitat pe Jun inauntru, probabil o sa-mi faca urat si in aceasta seara daca nu-l invit pe Owen inauntru.
-Mergi inauntru sa bei ce se bea de obicei seara pe aici? Daca eram in New York te invitam la o bere, insa aici te invit in necunoscut.
Am zambit amandoi dupa care el dadu aprobator din cap. Am iesit din masina si am inaintat spre casa ce era luminata. Cand am intrat inauntru Luke fugi in fata mea si ma lua in brate, urmat de Steve, Shigeru si in cele din urma de Jun care nici macar nu ma privi , ci-l analiza plictisit pe Owen. Avea aceeasi expresie ca la aeroport.
Dupa ce le-am explicat ca Owen m-a adus acasa deoarece eu ma ratacisem, Shigeru  a devenit foarte prietenoasa si ne-a servit pe toti cu prajituri de orez, iar pe baieti cu bere de ghimbir. Jun statea pe fotoliu si vorbea cu Luke si Owen, uneori cu Steve. Insa mie nu-mi arunca nicio privire. Am stat asa circa treizeci de minute dupa care Owen se scuza si pleca spre usa. L-am condus la masina , multumindu-i ca ma aduse acasa. Acesta pleca promitandu-mi ca ma voi revansa intr-o zi. Am ramas pe alee privindu-i masina ce se departa si in care se reflectau razele lunii.
-Grozav tipul, nu?
Nu a fost nevoie sa ma intorc ca sa stiu cine este. I-am raspuns la intrebare dand din cap aprobator.
-Unde ai fost azi?
-Prin oras. Am povestit si in casa prin ce am trecut azi.
Jun scoase un sunet dezaprobator dupa care se uita fix in ochii mei, parca analizandu-ma.
-De ce nu m-ai sunat pe mine?
-Pentru ca, in primul rand , nu am numarul tau, iar in al doilea rand nici nu aveam telefonul la mine.
-Atunci noteaza-mi numarul.
-Telefonul este in camera. Asteapta sa-l aduc.
-Nu este nevoie. Cu siguranta te va ajuta americanul tau si data viitoare.
-Da, probabil ma va ajuta din nou acest englez.
Accentuasem in mod intentionat cuvantul englez. Se pare ca doar cand este ametit poate fi o persoana suportabila ca in rest este doar un antipatic.
Acesta se indrepta spre masina sa ce era parcata in fata masinii lui Steve. Probabil de aceea nu am zarit-o cand am ajuns acasa.
-Pleci?
-Da. Stiu unde nu sunt dorit.
Cum poate afirma chestia asta? Luke il soarbe mereu din priviri . Este idolul lui. Apoi Shigeru si Steve, sunt foarte respectuosi cu el. Sunt sigura ca toti il plac.
-Nu este adevarat.
-Nu?
-Nu. Luke, Shigeru si Steve te plac. Sunt sigura de asta.
-Doar ei ma plac?
-Sunt sigura ca si Owen te place, desi abia te-a cunoscut.
Am incercat sa zambesc , insa acesta ramase serios.
-Si eu te plac, uneori.
Am spus aproape soptind, sperand ca el sa nu ma auda.
-Mai mult sau mai putin in comparatie cu Owen?
-Conteaza atat de mult pentru tine sa fii pe locul unu? Afla ca sunteti la egalitate!
-Atunci voi deveni fruntas!
O stralucire luminoasa aparu in ochii lui negri migdalati. Pana sa-l intreb ce vrea sa spuna cu asta, acesta isi puse buzele peste ale mele usor .
-Sunt mai bun, nu?
Am simtit cum capul imi explodeaza de furie. Atat de mult conteaza pentru el sa fie primul?
-Poti fi linistit, esti pe locul unu.
Am spus eu dispretuitor. Zambetul ii pieri de pe fata si ma privi rece.
-Nu imi plac trofeele Cathleen. Am sperat ca vei fi la fel ca aseara, dar se pare ca tipul acela te-a facut sa redevii aceeasi anitipatica de la aeroport. Oricum, imi retrag cuvintele. Imi pare bine ca ti-am adus valiza, deoarece arati grozav in hainele tale. Pacat insa ca nu vad doar eu asta!
Pana sa ma dezmeticesc , masina porni in tromba pe sosea pana ce disparu din aria mea vizuala. Jun poate fi un ciudat uneori, avand impresia ca i se cuvine totul, insa ador felul sau de a face complimente in cele mai ciudate moduri.
In casa am fost mustrata bine de Steve, dupa care m-am dus la culcare. Un lucru e sigur, imi este dor de orasul meu!





P.S. Scuzati uriasa intarziere dar am fost iar pedepsita . Am stat cateva zile fara tastatura si mouse. Deci scuze inca o data!

_______________________________________

“We’re not breaking up…we will meet again...”
pus acum 14 ani
   
Zombie
Moderator

Din: Ember
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1263
Well, alice, esti uimitoare, adica sentimentele, descrierea, tot, povestea in sine, imi plac la nebunie personajele si aa, ea, cathleen e hmm, o mica parte din mine si de aia imi place si mai mult
Un lucru am de obiectat: timpurile sunt amestecate si nu spun ceva gen perfect compus/perfect simplu, ci prezent cu trecut si nu suna chiar bine, ar trebui sa ai un timp predominant, insa ele sunt cam ala-n dala pe la tine si mi-a atras atentia
In rest mi-a placut mult, imi place orgoliul ei, si Jun e interesant, imi aminteste vag de un personaj mai iprtant pentru mine si sa stii ca mi s-a parut mic nextul, vroiam mai mult:]]
Next!

Modificat de BloodyDreamer (acum 14 ani)

_______________________________________
Everybody's looking for something
Some of them want to use you
Some of the them wanna get used by you
Some of them want to abuse you
Some of them want to be abused
pus acum 14 ani
   
Zmeurica
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 5800
Frumos. Pune next!
pus acum 14 ani
   
Nyan -fucking- Kat!
Membru al familei

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1132
Uuu, se pare ca avem un rac gelos pe aici:-"
:]] Habar n-am daca s-a nascut dub semnul racului, ziceam si eu xD
Cathleen e asa de "live every second" xD Dar e amuzant.
Owen mi se pare un tip dragut, dar cum toti avem defecte, mi se pare prea english man:]]
Ma intreb ce va face Jun ca sa ajunga la inimioara ei ;;]
Imi place povestea si scuze pentru comentariul asta minuscul, da' am citit acum trei zile nextul si sunt muci pe moment.
Next!

_______________________________________
pus acum 14 ani
   
Zmeurica
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 5800
Doamne Kat. Ce expresie frumoasa. Sau ce o fi ea.
Hai pune next.
pus acum 14 ani
   
Lady Alice
Administrator

Din: Busan
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3428
Abia acum am intrat si eu pe aici. Scuze ca intru atat de rar. Multumesc pentru comentarii. Sper ca diseara sa postez capitolul urmator .
Multumesc inca o data :*

_______________________________________

“We’re not breaking up…we will meet again...”
pus acum 14 ani
   
Lady Alice
Administrator

Din: Busan
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3428
                                       4. La limita dintre agonie si extaz



-Cathleen, trezeste-te.
Am deschis ochii si am vazut-o pe Shigeru ce era toata un zambet.Mi-am pus o perna pe fata si mi-am continuat somnul.
-A spus tanarul Jun Nicolas ca-ti ofera el un adevarat tur al orasului.
-Atunci spunei sa nu vina ca vreau sa dorm.
Am mormait cu fata ascunsa in perna.
-Ar fi bine sa te trezesti deoarece avem multe de vizitat.
Am sarit instantaneu din pat. El statea in usa rezemat de toc. Parul ii e aranjat in mod diferit, e mai ciufulit si ii scoate in evidenta toate trasaturile fine ale chipului. Este imbracat cu o pereche de jeansi deschisi la culoare si putin rupti in genunchi. Bluza bleo, ii scotea in evidenta umerii lati si mijlocul subtire.
Shigeru sasai zgomotos facandu-mi semn sa ma acopar deoarece eram doar in lenjerie intima.
-Frumos!
Spuse acesta zambind si aratand cu mana spre costumatia mea sumara, dupa care se intoarse cu spatele. Cand Jun disparu , am privit-o pe Shigeru ce pare traumatizata.
-Dar nu eram goala!
Am exclamat eu exasperata de privirea acuzatoare a lui Shigeru.
Dupa ce m-am spalat pe fata si dinti, m-am imbracat si am coborat jos unde l-am gasit pe Jun, savurand un ceai.
-Shigeru, vreau si eu o cafea.
-Cafea? Nu am decat ceai.
-Atunci oprim la o cafenea.
Spuse Jun zambitor. Cum poate arata atat de bine dimineata?
-Pe tine cine te-a invitat aici?
El ma privi cateva clipe serios, dupa care zambi cu toti dintii.
-Tu.
Raspunsul sau simplu ma lasa cu gura cascata. Shigeru ma priveste  cu atentie, analizandu-ma.Urasc sa fiu privita intrebator. Ochii ei imi trimiteau insa in mod evident , un mesaj, acela de a ma purta frumos.
-Ei nu zau! Cand? Inainte sau dupa ce m-ai facut antipatica?
-Cand mi-ai spus ca ma placi. Si ca sa nu pierdem in continuare timp pretios, hai sa mergem.
Fara sa mai stea  pe ganduri , Jun facu o plecaciune spre Shigeru ce ramasese cu o mana suspendata in aer, apoi iesi afara. L-am urmat in tacere pana la masina.
-Mergem la o cafenea acum, nu?
Am aprobat.
-La ce te gandesti?
-De ce esti atat de vesel?
-Raspunzi la o intrebare cu o alta intrebare? Sunt vesel ca am reusit sa plec de acasa.
-Si asta e un motiv de bucurie?
-Alta intrebare? Ei bine, e un motiv de bucurie deoarece e si Mariko acolo.
-Cum este?
Dadu indiferent din umeri, in timp ce eu aproape saream in sus de curiozitate.
-Nu am analizat-o. E frumoasa, presupun. Dar e proasta si sacaitoare. Are impresia ca ma iubeste. Iti vine sa crezi ca la aeroport, dupa nici cinci minute mi-a spus ca ma iubeste? Dar sa o lasam pe Mariko acolo unde ii este locul, in intuneric, si sa mergem sa bem o cafea.
Am coborat din masina si am intrat  intr-o cafenea micuta. M-a surprins prin faptul ca e deschis , vorbaret si nu in ultimul rand glumet.Probabil la un simt al umorului dezvoltat nu ma asteptam in veci sa gasesc la el. Iar alcool nu bause nici macar un gram. Mi-a povestit de anii petrecuti in America si de cat ii este dor de libertatea ce pluteste in aer , acolo. Si mie imi e dor de asta, deci il inteleg perfect.
-Jun Nicolas? Iubitule, tu esti?
Am ridicat amandoi privirea , parca treziti din somn, spre o superba fata ce se indrepta zambitoare spre masa noastra. Jun se ridica si o intampina pe fata sarutandu-i mana.
-Saya, care erau sansele?
-Nu stiu, important este ca ne-am intalnit. Ce mai faci? Nu te-am mai vazut de mult timp.
Se aseza la masa noastra si isi continua discutia cu Jun de parca eu nu as fi existat. Eu sunt doar o pata pe  masa ce trebuie ignorata.Sau cine stie? Poate va chema un chelner sa ma stearga ca sa-si poata continua ea discutia cu Jun. Ce draguta poate fi aceasta tipa! De abia am cunoscut-o, insa deja simt ca o iubesc!
-Saya, aceasta este Cathleen.
Spuse Jun aratand spre mine. Ea isi muta privirea  de la Jun spre mine si spuse chicotind.
-Noua ta cucerire? Oh, scumpule, le schimbi prea repede, nu crezi?
-Nu sunt noua lui cucerire.
Am spus eu printre dinti.
-Chiar tu spuneai  mai devreme ca nu m-ai  vazut de mult timp, iar oamenii se schimba odata cu trecerea timpului Saya.
-Nu si tu. Tu esti incorigibil.
Spuse aceasta razand. Jun zambea si el, mai retinut decat Saya. Se uita apoi la mine si-mi facu cu ochiul. Saya observa si ea gestul facut de Jun , si se intoarse spre mine, parca amintindu-si de un gandac scarbos, dupa care ma analiza cu un ochi critic.
-Americanca?
Am aprobat, iar zambetul acesteia se largi si mai mult. De parca asta ar fi asteptat sa-i spun.
-Se spune ca americancele sunt bune la sexul oral. Tu cum te descurci? Deoarece stiu cat de pretentios poate fi Jun.
In timp ce vorbea, isi intinse bratele ca sa-si poata cerceta unghiile de un albastru glacial. Desi vocea ii era zglobie , privirea rece precum lacul de unghii o trada.
-La tine era pretentios deoarece nu-l satisfaceai, probabil. Insa la mine i se citeste multumirea pe fata mereu. Totul tine de tehnica nu de experienta vasta pe care in mod sigur o ai.
Am spus eu imitandu-i perfect vocea vesela si privirea taioasa. Zambetul ii pieri de pe chip imediat. Am zambit satisfacuta. Nu trecu mai mult de doua minute si tipa se scuza si pleca de la masa noastra.
-Incredibil.  Nu am mai vazut-o niciodata pe Saya lasata fara replica.
-Cine este?
-Prima mea iubire. Am fost impreuna aproape doi ani, dar cum spunea si Mick Jagger, " it's all over now". E o nenorocita. Pacat insa ca mi-a trebuit atat de mult timp sa descoper asta.
Am clipit uimita. Paruse atat de fericit atunci cand a aparut din senin la masa noastra, ba chiar ii sarutase si mana! Asta e o dovada clara ca aparentele inseala.
-De ce?
-De ce este o nenorocita? Ma mir ca nu ai observat cat de prefacuta poate fi, dar ca sa fiu mai concret, m-a inselat cu cel mai bun prieten al meu. Vechiul cliseu. Mai comandam o cafea?
Am dat din cap in semn ca nu si m-am ridicat in picioare. Jun plati nota de plata si ma urma la masina.
-Unde mergem acum?
-Parca tu trebuia sa fii ghidul, nu?
Am ridicat o spranceana asteptand raspunsul lui. Raspunsul nu s-a lasat asteptat. Jun isi lipi buzele de ale mele dupa care spuse zambind:
- Da, cred ca sunt ghidul tau azi. Mergem in Kyoto?
-Pentru?
-In Kyoto exista o mie trei sute de temple ale lui Budha si patru sute de capele shintoiste. Avem ce vizita.
-Mi-e imposibil sa le vad pe toate azi.
-Corect, dar avem tot timpul din lume iubito.
Gura lui aproape imi atinge urechea. Daca as fi intors doar putin capul, buzele ni s-ar apropia periculos de mult, asa ca am ramas cu privirea atintita in fata.
-Mergem cu masina sau cu Shinkansen?
-Sau cu ce?
Am intrebat eu nedumerita. Nu mai auzisem acest cuvant.
-Trenul-glont, cum i se spune, fiindca merge cu doua sute de mile pe ora.
-Atunci Shinkansen ramane.
O ora si jumatate a durat calatoria. Trenul-glont strabatuse ca vantul interminabilele suburbii ale capitalei, printre casute inghesuite , fabrici si labirinturi de strazi.
Gara din Kyoto era la fel de impresionanta si plina de turisti ca si aeroportul din Tokyo. Cand am reusit sa iesim din somptuoasa cladire , am inteles de ce Kyoto se aseamana atat de  mult cu capitala. Amandoua orasele  sunt la fel de imense, agitate, forfotind de oameni si masini care mai de care mai scumpe sau mai simple. Agitatia orasului era palpabila asemeni agitatiei din orasul Tokyo.
-Nici cu acest oras nu se poate compara New York-ul in ceea ce priveste aglomeratia urbana, nu?
Am spus eu surprinsa de admiratia ce razbatea din vocea mea. El zambi aratandu-si dintii stralucitori si ma lua de mana.
-Te voi inapoia intreaga lui Shigeru, deci trebuie sa am grija de tine si de aceea te iau de mana , ca sa fiu sigur ca nu te ratacesti. Acum vom lua un taxi si mergem la Ryoan-ji sa vizitam gradinile de piatra.
Am ridicat din umeri. Deci voi vedea copaci si flori sculptate in piatra? Interesant. Jun opri un taxi din mers si-i dadu soferului adresa in japoneza.
-Mereu mi s-a parut interesanta japoneza. Chiar doream sa invat aceasta limba acum cativa ani.
Jun zambi, dupa care imi trecu o mana prin par si spuse serios:
-Este o limba izolata, inrudita cu coreana si posibil , cu familia altaica. Este scrisa cu un sistem propriu mixt, ideografic si silabic, poate cel mai complicat din lume. O mie optsute cinzeci si unu de ideografe sunt preluate din chineza de acum foarte multi ani in urma. Citirea ideogramelor este totusi mult mai dificila decat in chineza.
-Ok, esti foarte bun ca ghid.
Acesta rase. Nu stiu daca isi da seama , insa mana sa o tine inca strans pe a mea, iar mie nu-mi trece prin minte sa-i amintesc de acest detaliu.
Gradina de piatra e intradevar de piatra. Nu are copaci, flori, de fapt nu are deloc verdeata. Este asemeni unui teren de tenis , atat in ceea ce priveste marimea cat si  forma sa dreptunghiulara. Este formata dintr-o suprafata plata de pietris si nisip, greblata dupa linii precise, argintii si cinsprezece pietre sunt asezate intr-o stranie armonie.
-Fascinant! Parca e de pe alta lume.
-Iti place, nu-i asa?
Am dat din cap. Gradina este intesata de grupuri de turisti tacuti ce privesc fermecati peisajul ce li se intinde in fata ochilor ca o panorama din alta dimensiune temporala, alta lume chiar.
-Mergem?
Ma intreba Jun dupa cateva minute. L-am luat de mana si am aprobat zambind. Acesta se apleca si-mi sopti la ureche serios:
-Daca nu ar fi atat de aglomerata gradina te-as saruta.
-Atunci te revansezi cand iesim.
-Fii sigura de asta.
Cat de adorabil poate fi uneori!
Am vizitat apoi templul Pavilionul de Aur, ce e la fel de impresionant ca Gradina de Piatra. Acesta fermeca prin frumusetea sa deosebita. Jun imi explica ca templul nu este deloc vechi ci este chiar recent construit.
-A fost construit in 1394.
-Da, ai dreptate , nu este vechi ci antic!
-Nu-ti intrerupe ghidul cand explica. Deci a fost construit in 1394, dar a ars din temelii in 1950 deoarece un calugar nebun i-a dat foc.Totusi, dupa cum observi, a fost cladit din nou, exact ca inainte. Nu a fost omis niciun detaliu. Deci templul arata exact cum arata in 1394.
Ascultam fascinata o parte din istoria templului. Jun isi consulta apoi ceasul, superbul Rolex de aur.
-Daca plecam acum, voi avea timp sa-ti ofer si o masa traditionala.
-Imi este foame.
Asa ca ma lua de mana si ma conduse grabit spre iesire.


-Pe jos sunt rogojini tatomi deci trebuie sa ne incaltam cu niste sandale din lemn oferite de ei.
Spuse Jun privind asternuturile de un verde deschis, de jos. Ne-am descaltat de incaltamintea noastra si am incaltat incomodele sandale de lemn, dupa care am intrat in restaurant. Macar asa angajatii restaurantului scapau de facut curat din pricina incaltamintelor murdare. Restaurantul dispune de aer conditionat ce e mai mult decat bine venit. Scaunele sunt sublime, dar lipsesc cu desavarsire. Sunt doar mese scunde , rotunde, asemeni mesei lui Shigeru, ce sunt inconjurate de perne.
-Ma gandeam ca macar la restaurant voi gasi scaune.
-Am zis ca-ti ofer o masa traditionala. Daca vrei scaune, mergem la un pub englezesc.
-Esti defensiv. Nu era un repros ci o simpla replica. Ia-o ca atare.
-Scuze. E din obisnuinta. Cu tine ma abtin mult, insa nu reusesc mereu.
-De ce te abtii?
Dadu indiferent din umeri si chema o fata mica careia ii ceru doua portii de tempura si sake. Fata are niste ochi negri, margelati, ageri, cu care scruta tot restaurantul. Aceasta este miniona, mult mai mica de statura decat Shigeru.
-Nu te-am intrebat daca iti plac fructele de mare.Molustele mai exact?
-Imi plac.
-Si mie, insa sunt alergic la creveti.
Fata de mai devreme veni cu comanda . Mirosea si arata bine insa am luat canuta cu sake, curioasa sa vad ce si cum este aceasta bautura.
-Vin cald!
-Nu chiar. Gusta mancarea.
Mancarea arata foarte bine, insa betele de langa ea nu arata deloc bine. Si din cate imi amintesc, nu am reusit niciodata sa mananc cu ele, cu toate ca Steve mi-a aratat cum sa le tin de mai multe ori.
-As gusta, dar nu pot. Nu stiu sa folosesc betele. Poti sa le ceri o furculita?
-Ma indoiesc ca au asa ceva , insa incerc. Vorbi in japoneza cu mica fata ce asculta mai mult mirata, cererea lui Jun. Am inteles raspunsul inainte ca Jun sa-mi traduca ce spusese fata.
-Nu au asa ceva. Dar incerc sa te invat eu sa mananci cu betele. In fond, nu este deloc greu ci doar pare asa. Uite, tine un bat cu degetul acesta, asa, iar pe celalalt tine-l asa. Exact asa. Acum incearca sa-l misti ca si cum ar fi o penseta. Incearca sa iei ceva din farfurie. Nu te grabi, usor. Felicitari!
-Nu-mi vine sa cred ca am reusit! Tu stii cat s-a chinuit Steve sa ma invete?
Jun zambi satisfacut.  Ma privi cum iau o a doua bucatica din farfurie, cu stangacie, insa cu un real progres fata de prima incercare si afirma:
-Sunt cu adevarat bun!
Calatoria spre casa a fost una tacuta. In timp ce eu memoram peisajele minunate pe care le vazusem, Jun adormi, lasandu-se cu toata greutatea pe mine. Abia cand a trebuit sa coboram si a fost trezit de un fel de stewardesa a trenurilor am putut rasufla usurata. Parul ii e ciufulit intr-un mod atat de adorabil incat nu m-am putut abtine si l-am imbratisat imediat ce am coborat din tren.
-Pentru ce a fost?
-Pentru tot. Pentru ziua de azi, pentru calatoria cu trenul, pentru minunatele locuri pe care le-am vizitat si pe care nu le voi uita niciodata si pentru pranzul delicios pe care l-am savurat.
Am spus eu zambind, insa el ramase serios. L-a deranjat ca l-am imbratisat?Dar pana acum fusese atat de deschis si de nonformal!
-Dar pentru serviciile mele excelente de ghid?
Si incepu sa rada. Da, acesta e tipul pe care-l plac! Nu am mai stat pe ganduri si m-am ridicat pe varfuri pana cand fetele noastre au fost la acelasi nivel. Buzele noastre sau unit in ceva mult mai profund. Saruturile noastre de pana acum au fost unele timide, insa acesta intrecea cu mult barierele timiditatii. Mainile sale imi mangaiau spatele usor, provocator, starnindu-mi zeci de senzatii in tot corpul, iar mainile mele se jucau usor in parul sau deja ciufulit, care ii statea atat de bine!
-Jun Nicolas Yamaga!
O voce pitigaiata reusi sa ne indeparteze. In apropiere de noi statea o fata ce ne privea. Are un ten perfect, ca fildesul. Parul ii e negru si-i ajunge pana la umeri. E imbracata intr-o rochie neagra, scurta, stransa la mijloc cu o centura ce-i accentueaza talia, incredibil de subtire.
Se lasase asupra o lunga tacere, una ingrozitoare. L-am privit pe Jun a carui ochi poposeau cand la mine cand la superba fata. Picioarele lungi si bronzate ale lui Saya nici nu se comparau cu ale acesteia. Intr-un tarziu Jun spuse sec:
-Ce cauti aici?
-Ce caut aici? Asta ma intrebi? Ei bine, daca tu ai spus ca esti ocupat toata ziua, eu am plecat cu soferul sa vizitez orasul, dar ti-am vazut masina si am oprit aici. Toata ziua te-am asteptat ca intr-un final sa te vad cu ea!
Incepu brusc sa planga. Ma simt vinovata pentru lacrimile fetei, insa habar nu am cine este si ce se intampla intre ea si Jun.
-Nu ti-a zis nimeni sa ma astepti asa ca ia-ti soferul si pleaca.
Jun ma lua de mana si incepu sa ma traga dupa el. Abia cand am ajuns la masina slabi stransoarea mainii. Deschise portiera din dreapta soferului si imi facu semn sa urc. Am urcat fara sa protestez sau sa cer o explicatie,  deoarece expresia fetei sale nu lasa loc de comentarii. E rigid, furios. Odata urcat in masina porni cu viteza, rotile scartaira puternic pe asfalt , iar chipul angelic al frumoasei brunete, ramase impietrit in fata garii. Muzica era la maxim iar acul vitezometrului nu se lasa mai prejos.
-Poti sa incetinesti?
Am intrebat eu in zadar, deoarece muzica imi estompase imediat intrebarea. Am oprit player-ul si am repetat intrebarea care de data aceasta isi atinse scopul iar masina incepu sa incetineasca. Jun in schimb nu-mi arunca nici macar o privire.
-Ai de gand sa vorbesti cu mine? Cred ca merit macar o explicatie.
Aerul e intesat cu tensiune, ce e aproape palpabila.Simt ca ma sufoc!
-Am de gand sa vorbesc cu tine dar nu stiu cu ce sa incep.
-Vechiul cliseu! Cu inceputul evident.
-Mariko nu avea ce cauta acolo.
Mariko, logodnica lui. Ea e Mariko?
-M-ai facut sa cred ca nu este frumoasa!
L-am acuzat eu exasperata. Vorbise despre ea cu indiferenta, iar ea nu poate fi tratata in niciun caz cu indiferenta.
-Nu am zis ca nu e frumoasa. Nu am analizat-o la fel de atent cum ai facut-o tu, presupun.
Vocea ii e ironica, taioasa. Cum sa nu o analizezi pe Mariko care iti ia ochii imediat?
-Nu a trebuit sa o analizez atent ca sa-mi dau seama ca este superba. Am inteles asta din prima secunda in care am zarit-o.
Parca masina in fata casei unchiului. Nu e nicio alta masina acolo, deci e doar Shigeru acasa.
-Nu-mi pasa de ea, intelegi? Am plecat azi de acasa, de langa ea, ca sa fiu cu tine.
-Deci eu sunt ultima ta distractie ca burlac, ca in fond ea este logodnica ta!
Am coborat din masina si am fugit spre casa. Cand am intrat inauntru am indraznit sa arunc o privire in spate. Am vazut masina pornind. Am sperat , din pricina a prea multor romane de dragoste, banuiesc, ca Jun va fugi dupa mine. Desigur, noi nu suntem intr-un roman, iar asta nu s-a intamplat. Realitate , nu fictiune.
Shigeru fugi pe scari dupa mine si ma certa putin pentru comportamentul meu de dimineata, dupa care ma intreba ce am facut in oras. Iam spus pe scurt ca am fost in Kyoto cu trenul-glont , unde am vizitat un templu si gradina de piatra. Apoi am trecut pe la un restaurant unde am mancat tempura. Cand aceasta imi ceru detalii i-am spus ca sunt obosita si vreau sa dorm. In camera mi-am aprins o tigara pe care am stins-o dupa primele fumuri. Am nevoie de ceva mai tare decat o amarata  de tigara.


_______________________________________

“We’re not breaking up…we will meet again...”
pus acum 14 ani
   
Smiley
Moderator

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1249
Super <3 . Ultima parte e preferata mea. Este romantica, lunga, frumos descrisa. Am vazut o greseala micuta, dar nu conteaza. E foarte corect in rest, frumos aranjat in pagina. Imi place mult relatia dintre ei, dar sfarsitul e cam... dramatic. Ma bucur ca sunt prima la comentat, ma simt mandra . Sa pui next

_______________________________________
Spui ca lumea ta e roz, dar a mea e cu buline *.*
pus acum 14 ani
   
Lady Alice
Administrator

Din: Busan
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3428
Omo, mersi 

_______________________________________

“We’re not breaking up…we will meet again...”
pus acum 14 ani
   
Smiley
Moderator

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1249
Te laud aici cat pot, ca in particular nu trece minut fara sa ma contrazici. Este povestea mea preferata dintre toate, are de toate. Degeaba spui tu ce spui, ca ea tot mirifica ramane . Macar fa-mi pe plac si confirma asta o data. Doar o data si voi incerca sa nu te mai stresez de acum incolo :]] ( nu pot sa promit, pentru ca la cat de bun e, nu pot sa ma abtin ), dar pentru tine voi incerca. Te rog :o3 !

_______________________________________
Spui ca lumea ta e roz, dar a mea e cu buline *.*
pus acum 14 ani
   
Zombie
Moderator

Din: Ember
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1263
Ok, ok, incep cu greselile, de fapt greseala :" El statea in usa rezemat de toc. Parul ii e aranjat in mod diferit"-> timpurile amestecaate haotic.

Asa, deci, esti o scriitoare geniala Alice, bineinteles, stii tu, micul meu repros:]]Dar, superb. Nu esti rigida, ai un fel de a scrie relaxat si usor de inteles, dar cu stil, caci usor de inteles erau si dialogurile kilometrice de acum cativca ani.

(o sa comentez la inceput modul in care l-ai scris)

Imi place ca pui comentarii dupa, dialog, comentezi reactiile, esti atenta la detalii, dar nu atat de axata pe ele, ca sa ne plictisim. Ai actiune bine descrisa, nici prea mult, nici prera putin, tocmai bun si figuri tare frumoase de stil, le-am mai citit poate pe unele, dar suna atat de bine, pacat ca nu le retin indeajuns ca sa le reproduc.

Nextul asa a fost un adevarat WELCOME in Japonia pentr mine, ca cititoare si probabil si pentru  restul. te felicit pentru date, chestii, detalii interesante. E frumos sa mai si inveti ceva din ceea ce citesti. Legat de asta, ai citit SHOGUN?
SI apropu, bine ales numele 'saya', din ce stiu eu inseamna 'sabie', ma rog, acum nu stiu toate numele, dar ala si Maroko(din shogun) mi-au sarit in ochi. Si ai fost vreodata in Japonia?
In fine, ceea ce vroiam sa spun e ca desi pentru unii scriitori actiunea se petrece ici si colo, nu te simti ca si cum ai fi de acolo.

Si acum, actiunea-propiu-zisa. Interesanta, cu suspans, amuzanta cand trebuie si foarte umana, care nu te lasa sa te plictisesti. Spun umana, pentru ca am citit si ficuri cu oameni ci reactii ciudate:]]

Chiar imi place de Cathleen, e puternica, stie ce vrea, seamana oarecum cu mine, umai ca e mai temperamentala:]] Am o senzatie ca ai asemanat-o cu tine, caci subiectivitatea e foarte mare cand naratorul e si personaj. Cred ca caracteristicile comune sunt comune in generar fetelor scorpion, mai ales incapatanarea:]]

In fine, punene mai repede nextul si pe viitor ai grija cu timpurile!

Modificat de BloodyDreamer (acum 14 ani)

_______________________________________
Everybody's looking for something
Some of them want to use you
Some of the them wanna get used by you
Some of them want to abuse you
Some of them want to be abused
pus acum 14 ani
   
Lady Alice
Administrator

Din: Busan
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3428
Ditamai comentariul!
Mersi  !
Pai da, vechea mea problema, timpurile.
Nu am fost in Japonia, din pacate, insa m-am informat mult despre aceasta tara. Traditii, obiceiuri, limba, atractii turistice, etc.
Sper ca in viitor sa ajung prin Asia. Ma fascineaza tarile gen: Coreea de Sud, Japonia sau China.
Nu am citit nici Shogun, desi am vrut sa fac asta in vara. Sper sa citesc volumele curand deoarece pare interesant.
Comentarii dupa dialog...Pai sunt de parere ca dialogul trebuie sa fie intesat cu descriere,naratiune. Dialogul e important, insa daca as pune doar dialog nu doar ca ar arata o actiune superficiala ci ar si minimaliza trairile personajelor. De aceea detaliez la maxim detaliile.
Saya este denumirea japoneza pentru teaca sabiei. MA bucur ca te-ai dus la originea cuvantului. Am vrut sa evidentiez prin numele ei ca tipa isi doreste sa fie taioasa ca o sabie, insa nu poate deoarece e doar suportul sabiei, adica teaca.
Ma bucur ca te-ai simtit transpusa in Japonia. Asta a fost si interesul meu. Sa te simti ca si cum ai fi acolo cand citesti.
Cathleen...Pai nu a fost intentia mea sa o aseman cu mine. De fapt nici nu cred ca am asemanat-o cu mine ci doar am vrut sa creez un caracter puternic si hotarat.Eu nu stiu in ce masura pot fi considerata puternica sau hotarata, deoarece incapatanata sunt pana la extreme.

Roberta, stii bine ca nu-ti fac pe plac. Eu raman la decizia mea. Si multumesc pentru laude, dar cum ti-am zis si in particular, ceva creat din plictiseala nu poate fi extraordinar ci ceva obisnuit, nici prea prost dar nici prea bun.

>;D<

_______________________________________

“We’re not breaking up…we will meet again...”
pus acum 14 ani
   
Smiley
Moderator

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1249
Cum vrei, Alice... Oricum, ce gandesc eu ramane asa. Pana la urma, ce conteaza daca admiti sau nu? Tot asa ramane . Apropo, nu intrii pe mess? Vreau sa-mi zici tot . Si sa-ti spun unde am ajuns cu lectura la... stii tu ce

_______________________________________
Spui ca lumea ta e roz, dar a mea e cu buline *.*
pus acum 14 ani
   
Zombie
Moderator

Din: Ember
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1263
Alice, sper ca (,) comentariul meu sa te motiveze sa ne pui next mai repede

_______________________________________
Everybody's looking for something
Some of them want to use you
Some of the them wanna get used by you
Some of them want to abuse you
Some of them want to be abused
pus acum 14 ani
   
Lady Alice
Administrator

Din: Busan
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3428
Pe mine comentariile nu ma motiveaza. In cel mai bun caz ma ajuta sa ma autoevaluez
Vin diseara cu urmatorul capitol.

_______________________________________

“We’re not breaking up…we will meet again...”
pus acum 14 ani
   
Smiley
Moderator

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1249
OK, deabia astept :*

_______________________________________
Spui ca lumea ta e roz, dar a mea e cu buline *.*
pus acum 14 ani
   
Zombie
Moderator

Din: Ember
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1263
Iei, asta e sooper!

_______________________________________
Everybody's looking for something
Some of them want to use you
Some of the them wanna get used by you
Some of them want to abuse you
Some of them want to be abused
pus acum 14 ani
   
Lady Alice
Administrator

Din: Busan
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3428
                                       5.Confesiuni, complicatii, compromis.Cei trei " C"


-Sunt o povara pentru voi?
Shigeru ma privi uimita. Probabil intrebarea mea a luat-o prin surprindere. Am afisat un zambet calm si am privit-o fix in ochii ei negri, cautand emotiile care ii vor contrazice cuvintele, insa ochii ei au ramas calmi si linistiti ca un cer senin in mijlocul verii.
-Poti sa spui. Sunt obisnuita sa fiu considerata o povara. Deci nu va fi nimic nou sub soare daca recunosti.
I-am analizat din nou reactiile, dar nimic.  Poate fi cineva cu adevarat bun cu mine? Poate cineva sa ma accepte?
-Cine ti-a zis ca esti o povara?
-Mama, tatal vitreg, profesorii, vecinii sau fratele vitreg cand se imbata si intra in camera mea sa se distreze , iar eu il refuz, sau mai bine zis ma lupt cu el. Si lista poate continua.
-Fratele tau vitreg a incercat sa profite de tine?!
Intrebarea i-a iesit sub forma unui tipat. Am aprobat insa am continuat sa vorbesc imediat ce am vazut teroarea din ochii ei. E cu adevarat ingrijorata pentru mine. Chiar este!
-Doar de doua ori a incercat si nu a reusit niciodata, deci e bine.
-Mama ta stie?
-I-am zis , insa nu ma crede.
Am dat indiferenta din umeri si am afisat un zambet stramb. Shigeru traversa cu gratie spatiul dintre noi si ma lua in brate.
-Acum esti in siguranta Cathleen. Pentru noi nu esti o povara. Esti diferita de noi si nu te intelegem uneori, insa nu esti in niciun caz considerata o povara.Hai sa bem un ceai, vrei?
Am urmat-o fericita. E bine sa poti spune cuiva ce ai pe suflet. Chiar daca acel cineva nu te poate intelege pe deplin. Important e sa stii ca acel cineva tine la tine.

Este o adevarata arta in prepararea, servirea si chiar bautul unei cesti cu ceai. Daca la noi e o simpla ceasca de ceai, la ei, orice detaliu conteaza. Chiar si mana cu care atingi prima data ceasca conteaza.  Ceasca e relativ mica, insa am incercat sa iau inghitituri mici, prelungind astfel timpul petrecut in compania lui Shigeru.
-Nu mi-ai spus ceva. Il placi pe Jun Nicolas?
Intrebarea ei m-a lua atat de tare pe nepregatite incat aproape m-am inecat cu ceaiul pe care tocmai il sorbisem din ceasca.
-Te simti bine?
Din vocea sa reiesea clar o unda de reala ingrijorare asa ca am asigurat-o imediat ce mi-am recapatat calmul, ca sunt bine.
-Cat despre Jun, nu-l plac.
-Nu e nicio rusine sa placi un barbat. Eu de exemplu l-am placut pe Steve si inainte sa ne casatorim. E ceva normal.
Aceasta zambi rusinata. E ceva normal sa ai incredere in ea imediat ce o vezi, deoarece emana incredere si intelegere prin toti porii. O femeie cu adevarat minunata.
-Nu-l plac.
-Atunci de ce iesi cu el?
-Ca sa ma distrez. De aceea ies cu el. Nu pentru ca il plac. In plus nu e bine si etic sa placi un barbat ce are deja logodnica.
M-am ridicat si am dus ceasca  in chiuveta mai mult pentru a scapa de privirea ei cercetatoare. Am impresia ca analizeaza orice gest sau miscare fac. Probabil de aceea este si atat de intelegatoare, pentru ca stie sa citeasca oamenii asemeni unor carti.Chiar e frustrant sa vrei sa uiti ceva si sa ti se aminteasca acel ceva la orice pas.
-Te inseli. Jun nu are logodnica. Cred ca au trecut doi ani de cand a incheiat relatia cu domnisoara Saya, iar de atunci este singur sau cel putin nu mai are nicio relatie atat de importanta incat sa o faca cunoscuta.
Saya! Daca ar fi fost macar Saya logodnica lui. Aceasta este frumoasa insa in fata lui Mariko paleste asemeni unei flori lasata fara apa cateva zile.
-Nu e Saya logodnica lui.
Cand m-am intors de la chiuveta, Shigeru era plecata. Se misca atat de usor si fara zgomot incat niciodata nu o aud cand se apropia sau se departeaza de mine. I-am luat cana de ceai si am spalat-o.
-Cathleen, ai un vizitator.
Intr-un sfarsit s-a gandit si Jun sa-si faca aparitia. Capitolul cu numele sau gravat ca titlu este deja incheiat, deci a venit prea tarziu.
-Daca este Jun, spunei ca nu vreau sa-l vad.
Sper ca atunci cand Shigeru ii va transmite mesajul meu, acesta sa vina la mine furios si sa ma sarute asa cum ma sarutat la gara. Din nou prea multe romane de dragoste . Clar trebuie sa citesc romane politiste de acum!
-Nu este Jun Nicolas.
Daca nu este Jun, este Owen. Imediat am fugit in camera de zi, unde, spre surprinderea mea, nu era Owen. Aceasta cand ma zari in pragul usii , sari in picioare de pe canapea si ma imbratisa.
-Buna! Nu am apucat ieri sa facem cunostinta. Eu sunt Mariko, iar tu esti Cathleen, nu?Ce nume adorabil!
O privesc inmarmurita cum imi zambeste si ma imbratiseaza. Nu seamana  deloc cu Saya a carei ochi trimiteau sageti. Ochii acesteia sunt calzi si blanzi. Pot sa spun ca se aseamana cu Shigeru in aceasta privinta.
-Da, eu sunt Cathleen. Ce cauti aici?
-Te vizitez. Mi-ai parut o fata foarte draguta ieri si cum eu nu am prieteni aici, ma gandeam ca putem fi prietene. Nu ar fi grozav?
Ma intreb cand i-am parut o fata foarte draguta? Inainte sau dupa ce mi-a bagat logodnicul ei limba in gura? Sa fim prietene? Sunt doar doua posibilitati in aceasta situatie incomoda. Ori e mult mai vicleana decat Saya iar aceasta asa zisa prietenie face parte dintr-un plan foarte bine elaborat, ori este o fata naiva ce habar nu are cat de rai pot fi oamenii. Trebuie sa fie una din astea doua.
-O prietenie se construieste in timp.
-Am timp. Daca vrei, diseara dorm la tine. Cat de dragut ar fi, nu crezi? Nu am mai dormit niciodata la o prietena acasa! Ar fi grozav.
Inclin spre cea de-a doua posibilitate. Fata aceasta este mult prea dulce ca sa fie vicleana.
-Spune-mi cate ceva despre tine. Nu esti de aici, nu?
Pare atat de entuziasmata. De parca ar fi un copil ce a primit o jucarie cadou.
-Sunt din New York. Sunt aici in vacanta .
-Tata are numeroase firme in New York deci o sa te vizitez cat de des pot. Ai frati? Eu sunt singura la parinti si compania unei persoane apropiata de mine ca varsta mi-a lipsit cel mai mult in toti anii acestia.
-Am un frate, vitreg.
Aceasta ma privi serioasa , dupa care imi pune o mana pe umar cu o expresie grava pe chip si spune solemn.
-Imi imaginez cum te simti. Dar o sa te casatoresti si o sa scapi de el. Daca vrei poti sa te muti cu mine. Am vazut eu in filme ca fratii vitregi sunt groaznici si ca fac numai glume proaste!
Am inceput sa rad isteric. Cine e tipa asta sa-si faca griji pentru mine, in vreme ce propria-mi mama nu-si face?
-Mersi pentru oferta dar nu este nevoie.
-Vorbesc serios.
-La fel si eu.
E chiar simpatica. Pe langa o frumusete desavarsita mai are si un caracter placut. Aceasta este una din acele fete pe care le iubesti fie ca vrei, fie ca nu. La fel ca Shigeru.

M-a surprins in mod placut ca , conversatia cu ea e una relaxata, asemeni unei conversatii dintre doua vechi prietene. Pacat ca este o persoana atat de naiva. Dar nu este vina ei ca este asa. Viata ei s-a construit intre patru pereti fara ferestre. O colivie de aur, probabil.
-Ai facut vreodata sex?
Intreba ea serioasa, rosind putin. Probabil trecusera cateva ore de cand tot vorbeam. Golisem tava plina cu prajituri din orez adusa in camera de Shigeru, iar ceai bausem cate trei cesti fiecare.
-De multe ori.
Aceasta chicoti si ma stranse cu caldura in brate.
-Cu cati?Eu odata m-am tinut de mana cu unul, dar daca nu ar fi venit soferul sa ma ia de la scoala , ne-am fi sarutat.
Am ras de inocenta ei.Saracuta fusese inchisa intr-o colivie cu gratii stralucitoare si totusi fade,pe  cand ea avea o nevoie disperata de libertate.
-Cu multi. Cu unul Edy pe bancheta din spate a masinii sale. Iti dai seama cat de bine ne simteam, ca nici macar nu ne-am dat seama ca masina a luat-o la vale si a lovit un copac. Apoi a fost unul Joseph care avea vreo saptezeci de ani si cand am facut sex a facut infarct. Iti poti imagina cat de tare m-am speriat?
Am ras amandoua cu lacrimi.
-Tu glumesti, stiu. Dar cu Jun te-ai culcat?
De ce a trebuit sa-l bage pe el in discutie cand ne simteam atat de bine?Dar ca sa nu stric buna dispozitie ce se instalase in camera, am continuat.
-Da. Nu mai tin minte de cate ori , dar a fost mai bun decat toti. Nu am crezut vreodata ca corpul meu va putea indura o astfel de durere si sa-i si placa. Iti vine sa crezi?
Un hohot de ras ne facura pe amandoua sa intoarcem capul. In pragul usii statea nimeni altul decat subiectul discutiei mele cu Mariko.
-Iubitule!
Mariko sari brusc de pe canapea si-l imbratisa pe Jun. Ceea ce m-a mirat nu a fost ceea ce a facut Mariko ci reactia lui Jun care a impinso si tipat la ea.
-Ti-am zis ca nu sunt iubitul tau asa ca lasa-ma in pace!
Mariko fugi imediat afara. Am plecat dupa ea dar cand am iesit afara masina ei porni. Cand am intrat in casaam fost surprinsa sa-l gasesc pe  Jun pe canapea exact in locul pe care statuse Mariko cu ceva timp in urma. -Cum indraznesti sa tipi asa la ea?
Acesta se uita la mine de parca l-as fi lovit cu ceva in cap. Se ridica apoi de pe canapea si se posta exact in fata mea, eu fiind astfel obligata sa privesc in sus pentru ai vedea chipul.
-Nu ai niciun drept. Ea...Ea este minunata.
-Serios?
Spuse el ridicand ironic o spranceana.
-Iesi afara Jun.
Masca sa de superioritate s-a distrus ca si cum iar fi picat fata la auzul cuvintelor mele. Nu se astepta in mod clar la o astfel de replica.
-Repeta.
Tonul ii era la fel de taios ca un cutit bine ascutit.Mi-am plecat privirea si am repetat cu o voce joasa si nesigura.
-Si daca nu ies, ce vei face?
-Atunci voi pleca eu.
-Sa te vad.
Se tranti pe canapea . M-am intors cu spatele la el si am plecat . Nu am stat sa ma gandesc la ceea ce fac ca nu cumva sa ma razgandesc, si am plecat spre oras.Desi sunt lasa sa-mi parasesc casa, lasandu-l pe el astfel sa castige, nu ma pot certa cu el. Nu-I pot tine piept, asa ca prefer sa fug.


-Si iar am plecat fara telefon! O sa fie doar vina lui daca ma ratacesc!
-Stii cum se numesc acele persoane ce vorbesc singure?
Am ridicat privirea si am dat de Owen ce statea langa masina sa.
-Se pare ca aveam aceleasi ganduri , deoarece  Cathleen ,tocmai veneam la tine sa te iau la o plimbare .
-Ce grozav! Acum putem face un manage a trois.
Nu a trebuit sa ma intorc ca sa stiu a cui este vocea dispretuitoare si ironica ce mi se adresa atat mie cat si lui Owen.
-Intotdeauna, cea de-a treia persoana trebuie sa fie una necunoscuta, deci planul nu ni se potriveste noua.
Owen era de-a dreptul amuzat. Insa Jun era suparat ca-i fusese data o replica pe masura.
-Nu tolerez nesimtirea Jun.
Am replicat sec asteptandu-ma la niste scuze. Insa am primit doar o privire ironica. Owen ne privea ca un spectator la teatru, amuzat peste masura.
-Nici eu nu o tolerez. Acum Owen, te rog sa ne scuzi, insa noi avem deja cateva lucruri in program azi.
-Banuiesc ca plimbarea va ramane pe alta data. Mi-a parut bine sa te vad Cathleen.
Owen se urca imediat in masina si pleca. Cand s-a intamplat asta? Cand am devenit o marioneta in mainile lui Jun?Cand i-am permis acestui necunoscut sa-mi controleze viata?
-Cine te crezi? Nu-mi vine sa cred!
-Iubitul tau, care apropo este foarte gelos.
Chipul ii e serios iar tonul sau nu lasa loc de proteste. Am inspirat adanc in lipsa unei replici  la comentariul eronat, facut de el.
-Ai o tigara?
Dadu din cap in semn ca nu asa ca am continuat:
-Ca sa fii iubitul meu, trebuie sa fiu si eu de acord , iar eu nu o sa fiu niciodata de acord, din simplul motiv ca ai o logodnica. O logodnica frumoasa atat la exterior cat si la interior.
Acesta se tranti jos pe iarba si ofta zgomotos.
-Stiu ca nu-mi va fi usor sa o conving pe mama, insa o s-o fac. O sa anulez aceasta nunta fara viitor. Nu stiu daca as fi facut asta daca nu te-as fi cunoscut. Probabil m-as fi complacut in aceasta situatie nefericita. Nu ma pot casatori cu Mariko fara sa o iubesc. Cuvintele "te iubesc" sunt mult prea importante ca sa le irosesc.
-Nici macar nu-i dai o sansa!
-Mariko si blondinul mi-au stricat toata buna dispozitie asa ca o sa ma retrag acum.
Se ridica de pe iarba si se indrepta cu pasi grabiti spre un veritabil motor Harley Davidson. L-am privit cum se urca pe motor aratand atat de rebel  in comparative cu postura de business man serios pe care o afiseaza in cea mai mare parte a timpului.

In casa, Shigeru stergea praful. Mi-ar trebui o floare acum pe care sa o golesc de petale in cautarea unui raspuns la intrebarea” Sa ma confesez?”.
-Matusa, ai putin timp?
Aceasta se aseza pe canapea fara a-mi raspunde, dupa care imi facu zambitoare semn sa ma alatur ei.
-Spune tot ce ai pe suflet . O sa te simti mai bine apoi.
Mi-ar place sa am o mama ca ea. De ce nu poate face copii cand este atat de buna ca mama? Si de ce persoanele care nu au niciun gram de instinct matern in ele , au copii? Viata este cu adevarat nedreapta.
-E complicat. Jun are logodnica. Una superba care vrea sa-mi fie prietena. Dar il plac pe Jun, il plac foarte mult si simt ca si el ma place. Simt ca avem ceva special impreuna. Poate ma insel, dar poate am dreptate. Si totusi ma simt ca o vrajitoare cand stiu ca sunt un zid intre ei. Ce pot sa fac?
-Din exterior lucrurile se pot analiza altfel, dar nu-mi pot da cu parerea. Doar tu stii ce trebuie sa faci.
-Nu ma ajuti cu nimic Shigeru!
-Sigur ca nu te ajut. De ce sa-ti spun ce as face eu cand tu trebuie sa decizi ce vei face? E viata ta, nu lasa pe altii sa decida pentru tine.
Rationamentul ei are logica, insa nu-mi ofera niciun raspuns. Am imbratisat-o cu putere fericita. Nimeni nu mi-a oferit pana acum un sfat atat de bun care nici macar nu imi poate rezolva dilema!
-Mi-as fi dorit sa te am ca mama.
In ochi ii stralucira imediat cateva lacrimi. M-am ridicat de pe canapea inainte sa incep sa plang si eu, si am plecat sus , spre camera mea.
Acum stiu ce trebuie sa fac!


P.S: Scuze pentru eventualele greseli si din nou scuze pentru intarziere. Daca nu-mi amintea Mada de el nu postam nici azi acest capitol. Mersi Mada si inca o data scuze

_______________________________________

“We’re not breaking up…we will meet again...”
pus acum 14 ani
   
Zombie
Moderator

Din: Ember
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1263
Of, ma bucur ca totusi  la-ai pus!
Titlul e foarte bun dupa mine iar Cathleen a avut o viata cam naspa in NY, cred, un frate vitrec semi-violator, o mama distrusa si in fine, multe altele!
Jun  e diabolic, aproape:]] SI e cam nesimtit, dar cred c o iubeste pe Cathleen si Owen se uita ca vitelul la poarta noua!
Shingeru e o binecuvantare. cred ca fetei ii e mi bine aici:]

_______________________________________
Everybody's looking for something
Some of them want to use you
Some of the them wanna get used by you
Some of them want to abuse you
Some of them want to be abused
pus acum 14 ani
   
Lady Alice
Administrator

Din: Busan
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3428
Imi place aceasta caracterizare a personajelor!   Niciodata nu m-am gandit ca l-am creat pe Owen ca pe un fraier, dar acum ca reanalizez felul in care se comporta, sa stii ca ai dreptate!

_______________________________________

“We’re not breaking up…we will meet again...”
pus acum 14 ani
   
Zmeurica
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 5800
Doamne in sfarsit nextul. Cu toate ca eu situ deja imi place capitolul asta. Imi place de matusa ei,chiar se vede ca e o femeie cu suflet imens si inteleapta pe deasupra. Hai ca imi place si vreau next!  

pus acum 14 ani
   
Zombie
Moderator

Din: Ember
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1263
Alice, ma bucur ca ti-am aratat o noua perspectiva asupra personajelor

_______________________________________
Everybody's looking for something
Some of them want to use you
Some of the them wanna get used by you
Some of them want to abuse you
Some of them want to be abused
pus acum 14 ani
   
Iepure^^
Fresh Fan, Best Photo, Best Avatar

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 117
Pfff.. sa o luam cu inceputul =)
Ficul este genial =D
Exact cum au spus majoritatea de aici.. Jun nu prea imi placea, se credea superior celorlalti si ii trata oribil, dar cred ca simte totusi ceva pentru Cathleen.
Cathleen e super, imi aminteste de mine, nu si la faza cu viata ei.. chiar a dus-o naspa in NY.
Luke.. e genul meu de "tantalau" =) Imi inspira acea inocenta pe care o ador 3x.
Am avut si eu in ficul meu un persona pe nume Owen =)
Care avea cam aceeasi personalitate :)
Tot ceea ce scri este extraordinar.
Ma atinge direct la "corason" ca sa zic asa =)
Timpurile sunt un pic cam vuuum! Trantite toate intr-o oala.
Dar cred ca te poti perfectiona in privinta asta :)
Celelalte next-uri sunt geniale.. crede-ma ca mi-a trebuit muuulta rabdare sa citesc tot 3x.
Dar de ce sa mint?? Chiar mi-a facut placere xP
So.. next =D

Modificat de Iepure^^ (acum 14 ani)

_______________________________________
Dear Heart..


                      WHY HIM?
pus acum 14 ani
   
K.
Moderator

Din: SM Town.
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1972
Mi-a luat ceva sa citesc acest fic. Sincera sa fiu am intrat pe el pentru ca m-a atras mult titlul si l-a inceput cand am vazut ca fata e americanca si ca are probleme cu drogurile nu prea vroiam sa-l mai citesc, nu ma dau in vant dupa ficuri in care problemele cu droguri sunt subiect principal.
Pana la urma l-am citit pe tot, defapt tot ce ai postat si este genial. La inceput Jun imi aducea aminte de Yasu din Nana, numai ca el are par    de la capitolul doi ma ducea cu gandul la Lee Minho in Boys Before Flowers si actiunea imi aminteste de drama. Iar Mariko imi aminteste de tipa din drama, de a aparut mai tarziu, sper sa ajunga la sfarsit tot ca ele. Cathleen ma cam oftica, exact ca tipele din ambele drame , daca el o place pe ea si ea pe el, nici nu ar mai trebui sa-i pese de tipa, nici ea nu cred ca tine la el, dar deh.
Din tot ce am citit, capitolul doi a fost cel mai fain. Actiunea din masina e magica. <3
Sper sa pui nextul curand si sa fi mai atenta la greseli, care sunt minore, dar tot conteaza mai ales ca ideea ficul e faina.

_______________________________________
pus acum 14 ani
   
Lady Alice
Administrator

Din: Busan
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3428
Multumesc pentru comentarii fetelor !
Vesnica mea problema consta in timpurile verbale puse ala-n-dala.
Magda si Iepure, multumesc si pentru rabdare .

Magda, povestea e scrisa in vara, inainte sa vad boys over flower .
Insa, ma bucur ca se aseamana oarecum cu serialul deoarece mi-a placut mult .
Oricum, in comparatie cu povestea serialului , povestea mea e pur si simplu invizibila
Cert e ca acest subiect "casatoriile aranjate" a fost destul de mediatizat. S-au facut multe filme/carti cu aceasta tema...so, boys over flower e doar o ramura a unui urias copac.
Thx again

_______________________________________

“We’re not breaking up…we will meet again...”
pus acum 14 ani
   
Zombie
Moderator

Din: Ember
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1263
Pui next?:o3

_______________________________________
Everybody's looking for something
Some of them want to use you
Some of the them wanna get used by you
Some of them want to abuse you
Some of them want to be abused
pus acum 14 ani
   
Lady Alice
Administrator

Din: Busan
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3428
                    6. Un nou inceput


Scurta mea vacanta in Japonia, a fost una din cele mai frumoase si educative perioade din viata mea.
Mi-a facut placere faptul ca cei de acolo au fost cu adevarat tristi cand am plecat , dar plecarea mea a fost la fel de necesara precum este Craciunul Iarna. De Jun nu mai stiu nimic si-i multumesc mereu tacut , lui Shigeru ca nu aduce vorba de el in lungile noastre conversatii telefonice. Vorbesc cu ea, cu unchiul Steve si cu Luke, mai des decat o fac cu mama cu care , vorba aia, impart aceeasi casa.
Jun este si acum, dupa atatea luni, omniprezent in gandurile mele si-mi este foarte dor de el, dar Mariko il merita mai mult decat mine.
Am renuntat la droguri, fapt pentru care sunt chiar mandra. De fumat inca mai fumez, dar ocazional, iar asta este un pas inainte, zic eu.
Scumpul meu frate vitreg este acolo unde merita, la inchisoare, pentru trafic ilegal de arme. Se pare ca tipul era mai periculos decat imi imaginam eu ca e.
Si iata-ma iar in aceeasi sala de asteptare din Tokyo, dupa aproape un an de la prima mea vacanta aici, asteptandu-l pe Luke.
-Cathleen?
Spuse acesta alergand spre mine. Ma luat in brate si ma invartit pana am simtit ca ametesc.
-Ce frumoasa esti! Cum a fost zborul?
-Mersi.Pot spune acelasi lucru si despre tine. Se pare ca iubita ta are mare grija de tine. Cat despre zbor..A fost desigur obositor.
Ma pupa pe frunte dupa care ia valiza si porneste hotarat spre iesire.
-Trebuie sa-mi vezi neaparat masina.
-Abia astept. Am o stranie senzatie de deja-vu acum.
-Eu nu am , deoarece prima noastra intalnire a fost groaznica. M-ai atacat imediat ce ne-am intalnit.
Mi-am amintit replicile acide pe care i le-am  aruncat in fata, cu aproape un an in urma. Desi el rade acum de acele amintiri, pe mine ma intristeaza asa ca nu m-am putut abtine sa-mi cer scuze. Macar niste amarate scuze merita dupa felul in care i-am vorbit atunci.
-Chiar imi pare rau Luke.
Acesta isi trecu o mana prin parul meu , ciufulindu-ma , dupa care spuse.
-Mi-am dat seama de atunci ca doar incerci sa te aperi prin acea atitudine. Era scutul tau, deci cum as putea condamna incercarea ta de a te proteja, de a te conserva? Mereu am adorat psihologia, deci mi-a facut placere sa te analizez. Ai fost fara sa stii cobaiul meu.
Am ras amandoi fericiti. Desi nu eram intradevar  rude, el este cel mai grozav var pe care l-as putea avea vreodata.
-Iar aceasta este minunata mea masina despre care ti-am vorbit , de cand am achizitionat-o, incontinuu probabil.
Am ras la remarca lui. Este o masina foarte frumoasa. Seamana cu un Jeep de marime medie. Este argintie, una din culorile mele preferate la masini si este in mod evident foarte bine ingrijita. Ma intreb daca o duce in fiecare zi la spalatorie?La cat de mult o adora, sigur ar duce-o si de mai multe ori pe zi la spalatorie.
-Luke, este grozava! Sa o stapanesti sanatos.
-Mersi! Iubesc masina deci laudele la adresa ei sunt ca si ale mele. Am reusit sa o cumpar din banii mei, iti vine sa crezi? Fara niciun ajutor din partea parintilor.
Entuziasmul sau este contagios!
Pe parcursul drumului mi-a povestit de Yoyi, fata cu care acesta avea o relatie de jumatate de an si de care era foarte indragostit. A fost dragoste la prima vedere , dupa cum spune Luke. Dar oare pe care o iubeste mai mult? Pe Yoyi sau pe masina?
Masina unchiului Steve sta parcata in fata casei. Probabil si-a luat liber pentru a ma intampina. Nu am putut decat sa jubilez la acest gand. Intr-un final am si eu o familie care ma asteapta sa revin la ei, fericiti si nu indiferenti.
-Sunt atat de emotionata! Imi era atat de dor de casa asta! Stiai?
-Nu mi-ai zis ca ti-e dor de casa decat de zece mii de ori la telefon. Deci ce mai conteaza o data in plus?
Nu m-am putut abtine si am ras iar. Am pornit apoi spre casa, lasandu-l pe Luke sa-mi aduca valiza. Imediat ce am intrat in casa am fost intampinata de Shigeru si Steve care erau neschimbati. La fel de frumosi si de fermecatori . Este  o adevarata placere sa-i reintalnesc deoarece , pentru mine, ei sunt adevarata mea familie.
Dupa lungi discutii, am realizat ca este intuneric bezna afara si ne-am retras  obositi in camere. Eu am reprimit vechea camera. De fapt a fost a mea intotdeauna, dupa spusele lui Shigeru.
-Camera aceea este a ta. De fapt, mereu a fost. Din pacate , eu nu am putut face copii, insa atunci cand eu si unchiul tau eram proaspat casatoriti si am cumparat aceasta casa, am ales camerele copiilor. Una pentru un baiat, iar una pentru o fata. Baiatul si-a primit camera acum multi ani, iar acum si-a primit in sfarsit, si fata camera ce ia fost rezervata acum mult timp. Tu pentru mine esti ca si fiica mea.
Am imbratisat-o in timp ce lacrimile imi siroiau pe obraji.
Camera mea! Superba mea camera!
Am adormit imediat cu aceste cuvinte in minte si totusi l-am visat pe Jun. Aproape mereu il visez, iar asta nu poate fi decat foarte frustrant.
A doua zi am luat micul dejun cu toata familia si am fost felicitata pentru ca manuiam betele ca o adevarata "profesionista".
La cina am cunoscut-o pe Yoyi. O tanara frumoasa ce aducea mai mult a europeanca decat a asiatica. Cert este ca arata grozav la bratul fermecatorului meu var, Luke. Apoi am aflat ca tanara Yoyi, si zic tanara Yoyi deoarece aceasta abia are saptesprezece ani, are mama de origine italiana. Tatal ii e japonez , iar mama italianca. Draguta combinatie.
-Eu si Yoyi, am dori sa va impartasim ceva.
La masa se facu brusc liniste, iar Luke continua cu o usoara ezitare.
-Asteptam un copil. Yoyi este insarcinata.
Toti ochii se indreptara spre Yoyi care privea intens farfuria din fata sa.
-Sunt un inconstient, insa o iubesc pe Yoyi si vrem sa ne casatorim.
-De cat timp?
Intreba calma Shigeru. Era stapanita iar chipul nu-i trada nicio emotie.
-Aproape trei luni.
Un oftat se auzi la unison in clipa in care Yoyi dadu raspunsul.
-Atunci trebuie sa ne grabim. Nunta trebuie sa aiba loc inainte sa se cunoasca sarcina.
Ochii inlacrimati ai lui Yoyi sclipira la auzul replicii lui Shigeru. Eu m-am ridicat de la masa si m-am dus langa Yoyi, ca sa o iau in brate.
-Felicitari!
Aceasta zambi trist in semn de scuza pentru nefericita situatie, insa am incurajat-o spunandu-i ca totul va fi bine.

In maxim trei saptamani nunta trebuia sa aiba loc, asa ca in zilele urmatoare nu a avut nimeni timp nici macar sa respire. Fapt ce m-a ajutat.Seara cand ma culcam eram prea obosita ca sa mai visez, iar ziua nu aveam timp sa ma gandesc la el. Shigeru continuase sa mentina tacerea in privinta lui , iar asta era si mai bine.
Parintii lui Yoyi nu au dorit o nunta traditionala, asa ca ne-a fost mult mai usor de organizat totul. In aproximativ doua saptamani , totul a fost pus la punct. Imi place sa ma simt utila asa ca am fost mai mult decat fericita sa ajut la organizarea nuntii. Din pacate m-am lasat pe mine la urma, comandandu-mi astfel rochia cu doar doua zile inaintea nuntii. Sarcina nu tocmai usoara pentru croitorul deja suprasolicitat.Totusi domnul, un profesionist desavarsit , mi-a terminat rochia la timp si pe deasupra, rochia este si foarte frumoasa.
In ziua nuntii o hair-stilista si un make-up artist, au venit si ne-au pregatit cum se cuvine pentru  marele eveniment.
Shigeru arata extraordinar in kimono-ul ei rosu cu auriu. Auriul ii scoate in evidenta negrul parului si al ochilor. Ii ofera un plus de stralucire. Probabil daca nu as fi vazut mireasa, as fi zis ca Shigeru va capta toate privirile, insa Yoyi radia asemenea unei lumini inconjurata de intuneric. Atat de superba este! Eu pe de alta parte, atat de putin sofisticata, ma pierdeam usor prin multime. Atat de simpla , incat nimeni nu poposea cu privirea asupra mea mai mult de doua-trei secunde. Nu ca s-ar fi putut uita cineva la mine cand eram inconjurata de frumuseti precum Yoyi sau Shigeru.
Am fost fermecata de ceromonia in care Luke si Yoyi si-au unit destinele pana ce moartea ii va desparti,pana la lacrimi. Amintindu-mi insa ca sunt machiata , am reusit cu greu sa-mi abtin lacrimile.
Mancarea a fost atat cu specific japonez cat si mancare italieneasca. Diversitatea mancarii mi-a placut la nebunie!
La final, Shigeru si Steve le-au oferit proaspetilor casatoriti doua bilete pentru luna de miere. Bilete a caror destinatie era stiuta doar de mine si de ei doi pana in acel moment, si pe care Luke a tot incercat sa o afle in ultima saptamana, dar fara succes.
Ii conduceam la masina, impreuna cu restul familiei si al invitatilor, cand l-am vazut. Statea pe un scaun si ma privea atent. Imbracat intr-un costum negru, ce-i venea foarte bine. Mi-am rotit privirea cautand-o pe Mariko insa nu am zarit-o niciunde. Apoi mi-am concentrat privirea asupra mirelui si al miresei. Aratau foarte bine impreuna, vorba aia, se potriveau si semanau ca doua picaturi de apa.
Desi mirii ne-au parasit, plecand grabiti in luna de miere, petrecerea continua. M-am scuzat lui Shigeru, acuzand o ingrozitoare migrena si m-am retras cu cheile de la masina lui Luke in mana stanga.  L-am cautat pe Jun cu privirea in drumul meu spre iesire, insa nici urma de acesta. Probabil plecase. Mi-am inghitit un suspin si am iesit. Aproape de casa am tresarit cand am zarit in oglinda retrovizoare, masina de un albastru metalizat ce ma urmarea indeaproape. Am marit viteza, gest ce mi-a fost imediat imitat de Jun. Cand am parcat in fata casei unchiului , nu m-am miscat de la volan, nesigura pe propriile-mi picioare.
El s-a sprijinit cu un cot de capota masinii lui Luke uitandu-se in sus la luna. Ce ganduri ingropa acolo? Felinarul de pe strada schita conturul chipului sau angelic cu trasaturi atat de fine si in perfecta armonie unele cu celelalte. Un sculptor grec ar fi dat probabil o avere pentru a putea sculpta o statuie dupa o asemenea perfectiune. Am reusit pana la urma sa cobor si dupa ce am inchis portiera, m-am sprijinit cu spatele de ea.  Stateam in tacere, la un metru distanta unul de altul, de parca pentru fiecare dintre noi, celalalt reprezenta un simplu obiect de recuzita.
-Bei ceva?
Vocea, desi imi era doar o soapta, a spart tacerea in mii si mii de bucatele.
-Da, as bea ceva.
Nici nu realizasem cat de dor imi era de vocea sa profunda si atat de placuta la auz. Am plecat spre casa fara al privi.El ma urma indeaproape, invaluindu-ma astfel cu parfumul sau. De cateva ori i-am putut simti respiratia calda pe gat.
Cand am intrat m-am indreptat direct spre barul cu bauturi al unchiului, incercand astfel sa las o distanta rezonabila intre noi. El se opri langa canapea canapea , unde se si aseza.
-Ce doresti?
-Ce oferi?
Am ignorat dublul inteles al cuvintelor sale.
-Sunt multe bauturi. Whisky?
-Perfect. Am nevoie de o tarie.
"Si eu" am mormait eu in barba. Suficient de incet incat el sa nu poata auzi. I-am pus un pahar pe care il goli imediat ce i l-am inmanat.
-Iti mai pun?
Acesta se multumi sa-mi inmaneze paharul, iar eu m-am conformat si l-am umplut. Apoi mi-am turnat si eu unul. Imediat ce i-am dat cel de-al doilea pahar, am cautat cu privirea ceva pe care sa ma asez ca sa fiu cat mai departe posibil de el. Am zarit intr-un final un scaun de lemn intr-un colt al camerei asa ca m-am indreptat spre el si m-am asezat.  Deloc confortabil. Jun ridica o spranceana in timp ce eu imi stergeam mainile transpirate , de rochie.
-Te-ai intors.
Desi nu era o intrebare ci o afirmatie , am dat din cap in semn ca da.
-De aproape o luna.
-De aproape o luna!
Tipa acesta sarind in picioare de pe canapea. Apoi incepu sa strabata camera in lung si-n lat.
-De ce ai venit?
-Am rude aici.
-Cand pleci?
-Nu stiu.
-Vreau sa pleci.
Am simtit ca raman fara aer. Tonul ii era hotarat, iar privirea taioasa. Am inspirat adanc, incercand fara succes sa-mi recapat calmul si m-am ridicat in picioare.
-Stii ca nu ai absolut niciun drept asupra mea.
Am incercat sa-mi fac tonul cat mai neutru posibil, insa era in el si o nota de disperare, o rugaminte muta. Sper doar ca el sa nu observe asta.
-Nu te vreau aici.
-Nu-mi pasa ce vrei tu.
Paharul lovi peretele  langa care stateam eu si se sparse cu un zgomot asurzitor. Sau poate mi s-a parut mie atat de asurzitor deoarece acesta lovise peretele exact langa capul meu? Am simtit cioburile lovindu-mi fata si mainile. Cand am deschis ochii am privit ingrozita sangele de pe maini a carui provenienta era nesigura inca, pentru mine. Cioburile ma taiase inainte sa-mi acopar fata cu mainile sau eram doar pe maini taiata?
-Nimeni nu-si bate joc de mine Cathleen. Pricepi?
-Esti nebun! Iesi afara!
- In locul tau as fi atenta la cuvinte.
In cativa pasi ajunse langa mine. M-am lipit cat de tare am putut de perete.
-O luna ti-a ajuns. Maine pleci.
Se lipi de mine si mai mult, facandu-ma sa tresar. Il simt cu fiecare particica a corpului meu , iar pulsul imi goneste nebuneste.
-Iesi afara sau sun la politie.
Habar nu am care este numarul de la politie, insa el nu are de unde sa stie acest detaliu.
Ma privi cu un zambet malitios pe chip. Ma sperie privirea sa. Mi-am pus o mana pe pieptul sau si l-am impins de langa mine. Acesta nu opuse deloc rezistenta si se departa de mine. Am privit sangele ce-i pata acum camasa alba in locul in care il atinsesem.
-Mereu temperamentala. Din cauza ta aproape am pierdut totul, asa ca fa bine si dispari din Japonia.
Se intoarse pe calcaie si pleca cu pasi repezi spre usa. Cand sa respir usurata insa, Jun se intoarse spre mine si ma lua in brate. Inainte sa pot reactiona in vreun fel isi lipi buzele de ale mele. L-am impins insa de asta data fara niciun efect. Cand imi elibera buzele ma saruta usor la baza gatului si sopti incet:
-O calatorie placuta spre casa, milady.
Cand am auzit masina pornind, m-am prabusit si am dat frau liber lacrimilor  pe care cu greu le-am stapanit cat timp Jun fusese in casa.
Cand am reusit sa ma ridic, am strans cioburile, dupa care am urcat la etaj. Dupa o baie fierbinte , m-am impleticit pana in dormitor unde am adormit imediat.


_______________________________________

“We’re not breaking up…we will meet again...”
pus acum 14 ani
   
K.
Moderator

Din: SM Town.
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1972
Ce s-a intamplat cu Jun?    Nu ma asteptam la o asemenea intorsatura si ce vrea sa spuna "cu am pierdut totul", l-a dat maicasa afara din casa au ce?
Saraca fata, sper sa nu plece.

_______________________________________
pus acum 14 ani
   
Zmeurica
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 5800
Am recitit ca uitasem capitolul asta. Imi pare bine pentru cei doi ca s-au casatorit si ca ea e insarcinata.  Dar ce iesire pe Jun.    Pentru cateva secunde am crezut ca de la betie face asa.
Hai ca imi place. Vreau next!

pus acum 14 ani
   
Iepure^^
Fresh Fan, Best Photo, Best Avatar

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 117
Weeee O.o
Cata emotie aici =D
Casatorie si acel copilas Odododo :">
Waaa si Jun? Totusi.. Chill =)
Cum sa nu sti ma ce numar are politia?
Ce aiurea xD.

_______________________________________
Dear Heart..


                      WHY HIM?
pus acum 14 ani
   
K.
Moderator

Din: SM Town.
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1972
I want next! 

_______________________________________
pus acum 14 ani
   
Zombie
Moderator

Din: Ember
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1263
Ioii  
Adica mi-a placut mult:]]
Sentimente intense, actiune frumoasa... imi place. A pierdut tot adice ce? A pierdut-o pe Mariko, L-au dezmostenit ai lui, si-a pierdut bff-ul:]]?
LUke si-a gasit o nevastica:]]->sweet   Imi place cum Cathleen tine asa de mult la aceasta familie si Jun ar putea foarte bine s-o ignore:]]
Ma rog, sper sa fie bine la sfarist

Ca sa mai spun ceva, iti zic ca timpurle sunt intr-o mare harababura, sunt anapoda rau de tot:]]

Uite aici: "Mancarea a fost atat cu specific japonez cat si mancare italieneasca. Diversitatea mancarii mi-a placut la nebunie!"-> te-ai repetat prea mult cu mancarea ta:]] Inteleg ca numai gandul iti lasa gura apa, dar puteai gasi o alta formulare la cre mi-e prea somn sa ma gandesc acum:]]

Next!


_______________________________________
Everybody's looking for something
Some of them want to use you
Some of the them wanna get used by you
Some of them want to abuse you
Some of them want to be abused
pus acum 14 ani
   
Iepure^^
Fresh Fan, Best Photo, Best Avatar

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 117
Vrem next!

_______________________________________
Dear Heart..


                      WHY HIM?
pus acum 14 ani
   
Lady Alice
Administrator

Din: Busan
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3428
                                                       7.Revenirea in paradis


-Hei! Yoyi, imi pare rau ca te deranjez, dar trebuie sa vorbesc cu Luke. Este acolo?
-Ti-l dau imediat la telefon. Vreau sa-ti spun ca destinatia este grozava! Este un vis suprem, o vila inconjurata de palmieri pe o plaja privata dintr-o insula caraibiana. Ce-mi pot dori mai mult? Va fi cea mai frumoasa vacanta, linistita si plina de soare.
M-am cufundat si mai mult in uriasul scaun de birou, zambind la auzul fericirii ce reiesea din fiecare cuvant rostit de Yoyi. Eu am fost cea care a propus insula St. Maarten si se pare ca am fost foarte inspirata cand am facut-o.
-Ma bucur ca va place.
-Este un mic rai aici. Iti multumesc pentru tot. Cathleen , stiu ca este mult prea devreme, dar vreau sa te intreb ceva.
Yoyi ezita, iar curiozitatea mea a devenit imediat aproape palpabila.
-Spune.
Am indemnat-o eu nerabdatoare. Urasc suspansul cand nu este provocat de mine altor persoane.
-Vroiam sa te intreb, daca vrei sa ne botezi tu copilul?
Am tras adanc aer in piept si am sarit de pe scaun fericita.
-Glumesti? As fi onorata sa fiu cea care va boteaza copilul.
Yoyi a ras fericita.
-A venit Luke. Multumesc mult.
Pana sa spun si eu ceva , vocea entuziasta a lui Luke imi rasuna in ureche. Odata cu vocea sa, vechea tensiune isi facu din nou aparitia. M-am reasezat pe scaun jucandu-ma absenta cu firul telefonului in timp ca ma gandeam la o modalitate de a aborda subiectul ce ma nelinistea.
-M-am intalnit cu Jun, imediat ce ati plecat de la petrecere.
Am zis scurt, trecand direct in mijlocul problemei.
-Mi-am imaginat ca va veti intalni.
-Mi-a zis sa parasesc Japonia. Ieri ar fi trebuit sa plec.
Acesta ofta. Gest ce nu ma ajuta deloc.
-Ar trebui sa plec?
Am intrebat in soapta, atat de incet incat m-am temut ca nu m-a auzit, insa acesta replica inainte sa repet intrebarea.
-E furios. Stiam ca asa va fi. La doua zile dupa brusca ta plecare a venit la noi radiind de fericire. Anulase logodna, starnind astfel mania mamei sale care ii luase masina si-i blocase toate cartile de credit. Cand i-am zis ca ai plecat i-a picat cerul in cap. A doua zi era in coma la spital din cauza unui grav accident cu motorul. A stat in coma aproape doua saptamani.
Am simtit ca ma sufoc. " Din cauza ta am pierdut aproape totul" spusese el. Din cauza mea aproape si-a pierdut viata.
-Unde il gasesc?
-Are un apartament in centrul orasului.
Mi-am notat adresa dupa care am inchis telefonul. Am luat masina lui Luke si am plecat. Ghidata de GPS, dupa numeroase opriri si porniri , am ajuns la destinatie. La o cladire impozanta, ce intimida prin statura sa. Portarul ma anunta insa ca Jun parasise cladirea cu cateva minute inainte sa sosesc eu. Portarul m-a indrumat spre o sala de asteptare , in care se afla o canapea tapitata cu catifea rosie si o masuta cu o vaza rosie , plina cu crini albi. Am hotarat sa-l astept in aceasta incapere. Fara niciun plan in minte, fara niciun discurs inteligent prin care sa-l conving ca-mi pare rau, am decis sa-l astept.
Dupa cateva ore, timp in care cerul trecuse de la un albastru deschis, presarat pe alocuri cu nori albi, la violet, am auzit portarul adresandu-i-se cuiva. Mi-am dat seama ca vorbea cu Jun deoarece eram singura persoana de acolo care astepta pe cineva.
Nu am  reusit sa inteleg prea mult din conversatia celor doi, insa inima a inceput sa-mi bata nebuneste cand am realizat ca se indreapta spre locul in care-l astept. Dupa cateva secunde intra si Jun care ramase pironit langa usa privindu-ma.
-Ce cauti aici?
Tonul ii e acuzator. Chiar nu are de gand sa-mi faca viata mai usoara?M-am uitat urat la el si mi-am muscat limba ca sa nu ma comport asemeni unui copil de gradinita si sa ii arat limba.
-Nu respect ordinele , Jun. Ar fi cazul sa incepi cu niste scuze.
I-am zis eu perfect calma aratandu-i taietura de pe mana. Se incrunta, dupa care pasi spre mine si-mi lua mana in mana sa. M-a socat cand mi-a ridicat mana la buze si mi-a sarutat taietura ce e aproape vindecata.
-Imi pare rau. Nu am vrut sa te ranesc.
Din toate lucrurile din lume, nu ma asteptam sa-mi ceara scuze . Eu doar doream sa par demna, insa puteam baga mana in foc ca el nu isi va cere scuze. Si totusi…si-a cerut scuze.
-Dar nu pentru asta am venit.
-Dar?
-Am vorbit cu Luke azi.
-Am exagerat, stiu. Nu am niciun drept sa-ti cer sa pleci.
-Nu asta vroiam sa spun.
Isi trecu nervos o mana prin par si se aseza pe canapea. M-am asezat langa el , dar m-am departat putin in momentul in care ma privi.
-Mi-a povestit de accident. Eu...Eu nu am stiut.
-Nu am murit dupa cum observi.
Se ridica brusc, lasandu-ma ca o statuie. Dupa ce ca am venit sa-i spun cat de rau imi pare, el este atat de insensibil! M-am ridicat si dupa ce am mormait un " stiam eu ca nu trebuie sa vin" am iesit grabita din cladirea in care-l asteptasem jumatate de zi!
-Ce vrea sa insemne asta?
Tipa el la mine prinzandu-ma de un brat si intorcandu-ma cu fata spre el.
-Inseamna ca plec acasa.
-Stii bine ca nu la asta ma refer!
-Esti un ticalos!
-Mi s-a mai spus.
Acesta ma analiza atent. Am zarit o mica cicatrice in dreptul tamplei pe care cu un an in urma cu siguranta nu o avea. Sa fie de la accident? Cu siguranta.
-Ma iubesti?
-Da.
Zambi fermecator si ma stranse in brate. Sunt o enigma si pentru mine. De ce nu am negat? Da, am vrut sa ma fac de ras, sa par o tipa obsedata de el si dupa atata timp in care nu l-am vazut.
-Stiam eu!
-Trebuie sa plec. Maine plec in New York.
Acesta se uita brusc nedumerit la mine.
-Glumesti,nu?
Fiecare celula din corpul meu vroia sa spuna "da", insa am decis sa fac opusul.
-Nu.
-Si de ce ai venit la mine? Ai vrut sa vezi cum reactionez? Sa vezi cum imi dai sperante pe care apoi le spulberi?
-Nu.Am vrut sa-ti spun ca-mi pare rau pentru acel accident si imi pare de asemenea rau ca am plecat fara sa te anunt. Poate daca as fi stiut ca aveai sa rupi logodna lucrurile ar fi stat altfel, dar nu am stiut. Nu pot da timpul inapoi. Acum te-am anuntat ca plec. Nu am vrut sa plec iar fara sa anunt.
-Atunci nu-ti pot dori decat drum bun.
Se intoarse si pleca. Am simtit cum ma rup in bucatele insa cand m-am privit eram intacta. Intactas si totusi distrusa. De ce nu mi-a zis sa raman? De ce nu a insistat ?
-Jun?
El s-a intors si ma privit trist. De ce l-am strigat cand nu am nimic sa-i spun?
Am inceput sa merg pana am ajuns in fata lui.Mi-am aruncat bratele in jurul taliei sale si mi-am ingropat fata in pieptul sau ce mirose atat de bine.Ce am in suflet nu se putea spune in cuvinte ci trebuie aratat prin fapte mai mult decat graitoare.
-Te risti sa pleci cu mine?
L-am privit surprinsa. Poate pentru ca nu indraznesc niciodata sa-mi fac planuri de viitor, deoarece mereu dau gres in reusita lor. Poate planurile nu sunt facute pentru mine , pur si simplu alta explicatie nu am.Dar pentru el trebuie sa fie facute anumite planuri, deoarece e jumatatea mea si daca nu ne completam, nu am rezolvat nimic.Sau poate e doar o iluzie si eu nu am nicio jumatate. Povestea cu” jumatatea perfecta” sa fie doar un basm facut pentru a infrumuseta visele fetelor batrane? Dar de ce trebuie sa fiu eu mereu pesimista si sa stric totul?
-Unde?
Acesta paru sa nu observa intarzierea raspunsului meu si reflecta putin asupra intrebarii puse de mine dupa care zambi fericit.
-Oriunde vrei tu.
Tentant, dar unde as putea pleca cu el? Raspunsul ar fi clar insula St. Maarten, dar ironia sortii este ca le-am propus-o ca destinatie pentru luna, sau saptamana de miere, in cazul lor, lui Luke si Yoyi.
-Ar fi un loc perfect, insa acum Luke si Yoyi sunt acolo intr-o bine meritata vacanta inainte sa intre intradevar in casnicie.
-Unde?
-Insula St. Maarten.
Acesta se incrunta putin. Dupa ce scotoci putin prin creier dadu din cap in semn ca nu. Eram sigura ca nu va sti insula.
-Nu-mi suna cunoscut numele.
-Deoarece este o insula caraibiana destul de mica, administrativ fiind divizată în două părţi, între Franţa şi Olanda. Este destul de renumita pentru viata de noapte, pentru cazinouri si pentru băuturile exotice pe bază de rom, care sunt incredibil de delicioase. Am un prieten ce are acolo o proprietate plus o mica plaja privata.
Proprietatea fusese nu demult si a lui Rose care adora acel loc la fel de mult ca si mine. Iar ea si Chris ar fi fost mai mult decat fericiti acolo. Dar da, viata ne rezerva unele surprise ce nu sunt intotdeauna placute.
Am scuturat din cap in speranta ca voi innabusi amintirile cu Rose.
-Putem merge pe o alta insula.
-Vreau acolo.
Vocea imi e surprinzator de hotarata. Jun e singura persoana din lume cu care as merge pe acea insula, asta este clar.
-Ne putem intalni acolo imediat ce Luke si Yoyi se intorc in Japonia. O sa vorbesc cu prietenul meu si totul se va aranja.
-De ce sa ne intalnim acolo?
-Pai eu voi veni din New York , iar tu de aici. Ne putem intalni la aeroport. Daca nu ma insel, acesta se numeste Princess Juliana International Airport.
Jun se incrunta cateva clipe dupa care zambi fermecator. Zambet ce-mi topi picioarele.
-Banuiesc ca pot  accepta sa stau departe de tine cateva zile, avand in vedere  faptul ca apoi te voi avea doar pentru mine timp de o luna, sau poate chiar mai mult.
-O luna?!
Am exclamat eu brusc. Nu ma gandisem la o perioada de timp ci vorbisem doar despre locatie . Oricum cea mai lunga perioada de timp la care ma gandisem eu, ar fi fost o saptamana, in niciun caz o luna.
-Prea putin?
Am inceput sa rad isteric. De ce gandim atat de diferit?
-Putem sta oricat doresti.
-Eu ma gandeam la maxim o saptamana Jun.
-Nici vorba! Nu stam mai putin de o luna.
Tonul ii e hotarat asa ca nu indraznesc sa il contrazic. Cu toate ca idea imi surade . O luna pe o plaja privata, doar eu si Jun, ar fi prea frumos!



Cand am ajuns in New York, primul lucru pe care l-am facut a fost sa-l sun pe Christopher, care mi-a raspuns exact in momentul in care ma pregateam sa inchid.
-Chris! Ce faci?
-Cate, scuza-ma dar nu pot vorbi deoarece sunt in trafic si nu am castile la mine asa ca spune repede.
-Ok, deci doream sa te intreb,  daca imi dai voie sa stau pe insula ..
-Da.
Acesta a  inchis inainte sa-i pot spune despre Jun sau despre perioada de timp pe care vreau sa o petrec acolo. Am privit perplexa telefonul. Nu asta e Christopher al meu, dar poate e cu adevarat ocupat. Oare moartea lui Rosalie sa-l fi schimbat atat de drastic? Ce-i drept e ca nu m-am mai intalnit cu el de la moartea ei decat fugitiv. Oricum Christopher al meu , chipesul meu prieten, ce la prima vedere lasa impresia unei persoane egoiste si scortoase, poate chiar sa para un tip arogant , e in realitate cel mai corect, de incredere, vorbaret si glumet tip pe care-l cunosc. El a reusit sa-i readuca zambetul pe buze prietenei mele Rosalie, sarcina deloc usoara avand in vedere trecutul ei.
Dar macar imi da permisiunea sa ma duc pe insula.
-Unde ai de gand sa pleci iar?
Am tipat usor find luata prin suprindere.Mama, asemeni unei vijelii intrase  in camera si statea langa tocul usii privindu-ma fix.
-Pe o insula, sa ma bronzez.
-Tu consumi toti banii pe care ti i-a lasat tatal tau?
- De fapt, traiesc doar din alocatia lunara lasata de el, ce este destul de generoasa. Din cont nu am luat niciun cent, daca tot esti curioasa.
Am replicat sec. Daca ar fi avut acces la acei bani,contul  ar fi fost acum doar o amintire, desi  suma e destul de mare, chiar foarte mare.  Dar spre ghinionul ei, sunt singura ce am  acces la acesti bani. Tata s-a asigurat ca voi trai confortabil fara sa depind de mama nici macar o secunda dupa moartea sa, fapt pentru care ii multumesc.
-Nu inteleg cum poti pleca linistita in vacanta stiind ca noi nu avem nici macar ce pune pe masa!
-Acesta ar trebui sa fie un semnal de alarma,nu crezi? Poate ar trebui sa-ti gasesti si tu o slujba.
Aceasta sasai zgomotos, dupa care iesi din camera, la fel de vijelios precum intrase. Intotdeauna m-au lasat rece certurile cu mama, deci nu ar putea sa ma impresioneze acum.
Acum sa vad ce pun in valiza…Costum de baie intreg sau format din doua piese? Ambele. Tricouri, maieuri, accesorii, portfard, sandale, papuci, pantofi,pijamale,cateva rochite, lenjerie intima, un trening, o pereche de jeansi, un pulover  si cred ca asta e tot.Oricum daca am uitat ceva o sa am un motiv in plus sa cutreier magazinele de acolo deoarece din cate imi amintesc erau cateva magazine cu preturi mai mult decat avantajoase.


_______________________________________

“We’re not breaking up…we will meet again...”
pus acum 14 ani
   
K.
Moderator

Din: SM Town.
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1972
Deci pana la urma s-au impacat. Sunt curioasa ce o sa se intample pe insula, presimt ca iar o sa se certe. 
Si mama aia ei e tare nesuferita, nu-mi place deloc de ea.

_______________________________________
pus acum 14 ani
   
Iepure^^
Fresh Fan, Best Photo, Best Avatar

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 117
O.o
O luna pe insula cu Jun^^
Suna bine xD.
Cat tupeu pe masa!T_T
Aveam bucurii la banii ei O.o
Mi-a placut replica cu slujba^^
So.. next!

_______________________________________
Dear Heart..


                      WHY HIM?
pus acum 14 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la